Absurdul înfricoșător (recenzie la cartea “Metamorfoza și alte povestiri”, de Franz Kafka)
Metamorfoza și alte povestiri – Franz Kafka, trad. Mihai Isbășescu, ed. Polirom, 2012
Kafka nu mai are nevoie de prezentare, îi cunoaștem (sau am auzit) cu toții operele. America am citit-o acum multă vreme, o să o reiau într-o zi, Castelul l-am citit în urmă cu câțiva ani, Procesul – ceva mai recent, și iată că am ajuns și la Metamorfoza pe care mi-o doream de mult. Tot aici găsim și Colonia penitenciară, o poveste foarte bună, în stilul lui Kafka, dar la care nu o să mă opresc, vă las s-o descoperiți singuri.
Gregor Samsa se trezește într-o dimineață un fel de libarcă – nu mi-am dat seama încă de forma exactă a gânganiei. Îmi imaginez piciorușele acelea care merg necontenit, așa ni se pare nouă cel puțin, fiindcă Gregor ne introduce în acest univers al goangelor nedorite. Diferența o face, însă, că el era și în realitate un om nedorit, și cred că ”lecția” pe care o primește îl face să realizeze câte sacrificii a făcut pentru familia lui părinții și sora, dar și pentru șeful lui, lucrând dis-de-dimineață și nefiind mai deloc apreciat.
”Lunecă îndărăt, în poziția de mai-nainte. «Sculatul ăsta dis-de-dimineață, gîndi el, te tîmpește de tot. Omul trebuie să doarmă ca lumea. Alți voiajori duc o viață fără griji, ca niște cadîne în harem. De pildă, cînd mă reîntorc la birt, în cursul dimineții, pentru a transcrie comenzile obținute, îi găsesc pe toți domnii ăștia abia la micul dejun. Să îndrăznesc eu să fac una ca asta, cu șeful meu! Aș zbura numaidecît. La urma urmei, cine știe dacă n-ar fi mai bine pentru mine să se întîmple așa. Dacă nu m-aș stăpîni, de dragul părinților, de mult mi-aș fi dat demisia, m-aș fi prezentat înaintea șefului și i-aș fi spus părerea mea pe șleau. Și sînt sigur că ar fi căzut de pe pupitru! Ce manieră ciudată mai e și asta, să te așezi cu fundul pe pupitru și să vorbești de la înălțimea aceea cu salariatul, care trebuie să se dea cît poate mai aproape, deoarece șeful este surd. Ei, dar nu e pierdută cu totul orice speranța; cînd voi avea, odată, strînși laolaltă toți banii pentru a putea plăti datoria părinților mei față de el — s-ar putea să mai dureze vreo cinci-șase ani pînă atunci — am să fac neapărat și acest lucru. Și apoi să vezi, ce mai viață ! Deocamdată, firește, trebuie să mă scol numaidecît, întrucît trenul meu pleacă la cinci.»”
Se observă aici clar, în câteva paragrafe, însemnătatea lui pentru societate. Evident, eu prezint lucrurile superficial acum, nu sunt critic literar, nu vreau să intru în sensurile profunde ale nuvelei, știu că transformarea lui Gregor Samsa își va lăsa amprenta diferit pe fiecare.
Nu mai este un secret că tristețea, singurătatea, absurditatea, durerea, neputința, ignoranța și altele sunt teme comune operelor lui Kafka. Este un univers pe care nu mulți îl pot înțelege pe deplin.
Celelalte povestiri sunt: Verdictul, Un medic de țară, La galerie, În fața legii, Unsprezece feciori, O dare de seamă pentru o academie, Colonia penitenciară și Un artist al foamei.
Un medic de țară se înscrie tot în paradigma absurdului, aproape de neînțeles ceea ce a vrut să spună / arate autorul. Cred că mai trebuie să revin asupra ei de câteva ori pentru a înțelege mai bine (dacă există o astfel de înțelegere) despre ce e vorba. Pe când Unsprezece feciori m-a bulversat în sensul că nu prea știu ce să cred despre ea. Cu toate astea, îi înțeleg firul, mai trebuie un timp pentru a înțelege cum să o iau.
În fața legii începe așa ”În fața legii stă un păzitor. La acest păzitor, vine un om de la țară și cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu-i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai tîrziu. „Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.””
Aparent, nu ne putem aștepta la nimic extraordinar. Și totuși, extraordinarul este peste tot, dar nu sub forma cu care ne-am obișnuit. Povestirea este scurtă, dar de mare, mare efect. Sensul e dureros, o să vedeți despre ce e vorba când o să ajungeți la ea.
Mi se pare inutil să spun că ceea ce a scris Kafka dă de gândit de la prima frază până la ultima. Cel puțin în cazul meu.
Emilia Zăinel
Pentru cine e această carte
Volumul e cea mai bună intrare în Kafka: povestirile sunt scurte, iar Metamorfoza se citește într-o seară. E pentru cititorii care iubesc literatura care te tulbură și te face să te întrebi ce ai citit, de fapt. Merge foarte bine pentru liceeni, mai ales însoțită de o discuție despre familie, muncă și singurătate. Alte idei de lectură găsești pe pagina noastră de beletristică.
Câteva cuvinte despre Franz Kafka
Franz Kafka (1883–1924) s-a născut la Praga și a lucrat toată viața ca funcționar la o companie de asigurări, scriind seara și noaptea. Metamorfoza a apărut în 1915, printre puținele lui texte publicate în timpul vieții. Înainte să moară, i-a cerut prietenului său, Max Brod, să-i ardă manuscrisele; Brod nu l-a ascultat, iar așa au ajuns la noi Procesul și Castelul.
Pe raftul următor
Pentru lecturile de după, câteva cărți de Franz Kafka care merită și ele o șansă:
-
Librarie.net cel mai mic preț
18,72 lei
Vezi detalii
-
Libris.ro
30,00 lei
Vezi detalii
Prețuri actualizate zilnic. Bookuria primește un mic comision dacă cumperi după un click, fără cost în plus pentru tine.
Cum ți s-a părut?
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
Mai citește
Recenzii Recenzie: „Jurnalul unui fotbalist de buzunar”, de Alec Blenche – trei cărți, un hamster și o cupă care contează mai mult decât pare
Recenzii Recenzie: „Somerset”, de Leila Meacham – bumbac, blesteme și o căsnicie semnată ca un contract
Recenzii 
