fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro
elefant.ro

Apa vie. Căderea împărățiilor, de Stachecian

Apa vie. Căderea împărățiilorDacă este adevărat că „timpurile nu cunosc voința deplină a celor de rând”, este momentul pentru personajul lui Stachecian și trecerea sa de la copilăria fastă la tinerețea viguroasă.

Primul reper major din trilogia „Apa vie” este atmosfera. Jumătate sat idilic, jumătate spațiu magic, locul este unul de poveste și, totuși, de realitate. „Ținutul acesta, Cotul Mărgăritarului, a avut parte, din cele mai vechi istorisiri, de puterea inimilor cumsecade. Fiii şi fiicele locurilor au rezistat, şi-au întărit obiceiurile, au înfruntat şi au alungat teribili răufăcători, ba chiar şi înfricoşătoare creaturi, dacă ar fi să dăm crezare legendelor. Astăzi, deşi rânduirea ține multele pământuri de partea stăpânului, spiritul e mai liber, dreptatea se împarte cu înțelepciunea bătrânilor învățați, iar toți cei care-şi văd de treabă se bucură de roade îndestulătoare”. Pare o lume idilică, în care dezechilibrele sunt rare și, ca atare, excepții de la regula firescului senin, asumat, trăit și susținut consecvent, în nume propriu.

Stachecian imaginează, așadar, scena imposibilă, spațiul în care răul nu are ce căuta doar pentru că nu este dorit. „Dacă ar exista cu adevărat motive de hoțomănii? Să nu fie destul pentru toți, de exemplu. Mi-e şi teamă ce schimbări pot aduce situațiile grele pe fețele oamenilor. Ne-am bate între noi? Ne-am împărți în două, între cinstiți şi nechibzuiți?“ își imaginează personajul principal. Este Nalbian, cel care-și caută viitorul în învățătură. „Nu de puține ori poartă condeiul din cărbune şi opreşte la dascălul Vifon sau se strecoară la conac în camera cu o mică, dar prețuită, bibliotecă”.

Pe acest fundal sclipesc, vii, învolburate, pline de substanță, iubirea, credința, datoria, familia. Este o primă „apă”, cea a comunității, din care se adapă băiatul care are orizontul deschis, astfel, să-și imagineze că poate face orice, de la negoț la vindecare. Trecutul și viitorul sunt nebuloasă: „Sunt şi câteva legături cu istorii şi descrieri de ținuturi, aşternute de temerari cronicari şi exploratori. Despre vremuri nu foarte îndepărtate şi nici mai încolo de câteva hotare, astfel că misterul zărilor lumii şi al zilelor adânc trecute rămâne pomenit doar în cântece şi legende, pentru cine şi ce-o vrea să aleagă din ele”.

Însemnat de propriul destin, Nalbian alege câte puțin, cu fiecare întâmplare. Și, într-o seară, dă nas în nas cu trei ursitoare în căutarea unui nou-născut. Au pentru el o apă fermecată și îi revine misiunea de a-l găsi. Tânărul încearcă totul: „Cercetează în curând tot satul, cu piciorul, cu privirea sau cu mintea. Trece până şi pe la taverna din crâng, lângă intrarea cea mare, dichisită cu mult lemn sculptat de Dulgheri, tată şi fiu, şi animată cu vorbe de duh în seri numeroase, în funcție de cine-i calcă pragul”. Nimic. În clipa în care, după căutări îndelungate, nu găsește pruncul, începe restul vieții sale. Dintr-o dată, ochii cu care își privește comunitatea sunt mai maturi. Fiecare zi care trece îl poartă pe Nalbian spre sine, în adâncul din care crește. Din fiecare rând, descriere sau metaforă vine în valuri simbolistica, un alt reper al cărții Apa vie. Căderea împărățiilor.

Prietenul de-o viață al lui Nalbian îi împărtășește visurile – și el vrea să devină tămăduitor. Dar realitatea se interpune: este nevoie ca băieții să intre în comerț, „tradiție inițiatică şi sursă de venit în acelaşi timp, pentru tinerii bărbați, să ia drumul negustoriei cu alte aşezări”. Undeva, la nivel  „geopolitic”, cunoscuților lui Nalbian li se pregătește încă o realitate, ce urmează a se suprapune – conflictul – pentru că oamenilor nu le ia niciodată prea mult până să se încaiere, indiferent ce lume încearcă să construiască. De la nunta zglobie și frumoasă ca o zi de mai, marcată de prezența unui nuc uriaș, la intrarea lui Nalban în rândul gărzilor care trebuie să țină răul afară nu este decât o chestiune de anotimpuri. Fiecare cu simbolul său: de la fiara ce se lasă domolită de un cântec în clipa când vrea să ucidă până la preambulul războiului, o gâlceavă sătească doar aparent fără însemnătate. „Cât timp le-o fi trebuit locurilor să se rânduiască în pace şi înțelegere, să strângă învățătură şi să rărească buruienile din mijlocul lor? Mult, probabil. Dar totul poate fi distrus în câteva ceasuri, cu ură şi sabie”.

Un alt pilon al cărții este tușa magică. „Fantasticul pare să fi încălcat granița aievea, mai ales pentru un om ca Nalbian, pasionat în a sta mereu pe buza acesteia”. Într-o zi de primăvară, aidoma plecării în campanii militare, „Nalbian şi Brosoc pornesc pe calea negoțului”. Dar nu apucă să ia drumul propriului viitor, pentru că tânărul este răpit de tâlhari. De aici aventurile, care au alt ton și altă greutate, se succed cu repeziciune, cu prezența apei în toate formele – zăpadă, ploaie, râu – stând la temelia tuturor căilor. Personaje ca Jaba, „cu spiritul său lejer şi glumeț, dar ager”, secondează portretul de voinic al lui Nalbian. În răstimpuri, vechea pasiune de vindecător salvează vieți. Alături de oamenii onești, natura sare în apărarea lui Nalbian, care începe să devină o întruchipare a luptei pentru bine fără ca măcar să realizeze asta. Și de undeva, din adâncul visurilor care n-au apucat să devină fapte, din umbra unei călătorii pline de pericole, țâșnește calul înaripat. „Murgul falnic este aievea”, iar în el se află spiritul unui om. Din întunericul unei lumi bântuite, Nalbian se ridică direct în lumina în care crede.

Toată trecerea de la zburdălnicia copilăriei la sensurile majore ale existenței, descoperite prin întâmplări ce vin în cascadă, testând, rând pe rând, tot ce poate și ce știe un tânăr bărbat, este un antrenament. Slova cărții este limpede și alertă, dialogurile au simplitatea relevanței și de peste tot cititorul este înconjurat de senzația că fiecare capitol este un preludiu. Din imagine în imagine se trece spre mai sus și mai larg, fiecare pagină împlinindu-le pe cele anterioare și stând la temelia emoțiilor de mai departe.

Captivantă și plină de promisiuni, Apa vie. Căderea împărățiilor este oglinda unei deveniri. Și adevăratele deveniri au întotdeauna un sens important.

Cartea Apa vie. Căderea împărățiilor, de Stachecian poate fi cumpărată online de la Libris.

Pentru mai multe informații despre carte și autor recomandăm site-ul dedicat romanului.

bogdan
Total
1
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article
Vreau să știu de ce

Vreau să știu de ce, de Charlotte Grossetête, titlu nou în Galaxia Copiilor!

Next Article
Steven Weinberg

Dialog despre Steven Weinberg: drumul stiintific al unui laureat Nobel pentru fizica

Related Posts

Total
1
Share