Assimil, editura metodei „My tailor is rich”, a intrat în redresare judiciară după aproape un secol
Reducerea zilei: -64% la Litera.ro →
Tribunalul din Créteil a deschis pe 4 noiembrie procedura pentru editura franceză de manuale de limbi străine, cu afacerile înjumătățite din 2017; proprietarul dă vina pe aplicații și pe AI.
Editura franceză Assimil, care a învățat generații întregi că „my tailor is rich”, a intrat pe 4 noiembrie în redresare judiciară, procedura franceză pentru companiile care nu-și mai pot plăti datoriile, dar pot fi încă salvate. Hotărârea Tribunalului Comercial din Créteil a fost publicată pe 15 noiembrie, iar ActuaLitté a dat vestea marți. Tribunalul a stabilit că plățile s-au oprit încă de la 1 ianuarie 2026.
Urmează o perioadă de observație. Un administrator judiciar, Nicolas Deshayes, ajută conducerea să țină compania în viață, iar un mandatar judiciar, Sophie Tcherniavsky, reprezintă creditorii. La capătul ei, tribunalul decide dacă Assimil poate continua cu un plan de reorganizare.
Din 1929, cu dialoguri și discuri
Compania a pornit-o în 1929 Alphonse Chérel, un poliglot care învățase limbi străine prin călătorii. În 1930 a scos L'Anglais sans peine, prima carte a metodei care l-a făcut celebru: dialoguri scurte, traducerea lor și exerciții, pentru ca limba să se „asimileze” puțin câte puțin. La început, Assimil vindea doar cărți. Primele lecții înregistrate pe discuri au venit în 1934, apoi au urmat casetele, CD-urile, fișierele audio și aplicațiile, fără ca manualul tipărit să dispară din ofertă.
Editura a rămas a familiei. Din 2014 o conduce Yannick Chérel, a treia generație, iar catalogul are azi colecțiile Sans Peine, Perfectionnement și Objectif Langues, plus caiete de exerciții și ghiduri de conversație. Sediul e la Chennevières-sur-Marne, lângă Paris.
Cifrele unei căderi lente
Necazurile nu sunt de ieri. Potrivit conturilor depuse la grefă, Assimil avea 5 milioane de euro cifră de afaceri în 2016 și 5,2 milioane în 2017. În 2025, după datele publicate de Le Monde și citate de ActuaLitté, ajunsese la 2,4 milioane, cu aproximativ 54% mai puțin decât în 2017. Au urmat pierderi de 391.000 de euro în 2022 și de 438.000 în 2023, apoi un profit de 245.000 de euro în 2024, care n-a fost de ajuns.
În februarie, editura recunoscuse pe site că „vânzările s-au contractat” și că exporturile scăzuseră mult, mai ales spre Statele Unite și Spania, două piețe vechi și importante pentru ea. A renunțat atunci la „unele noutăți foarte așteptate” și a oprit retipărirea unor titluri importante din fond, fără să spună care. A trecut și la tiraje mici, „ajustate la cererea reală”, ca să nu mai țină bani blocați în depozit.
Concurența nu mai e alt manual
Yannick Chérel a numit vinovații în Le Monde: „o concurență care vine de pe internet, din inteligența artificială și din traducătoarele instantanee”. Concurenții cresc repede: Duolingo avea în trimestrul al treilea din 2026, în medie, 64,9 milioane de utilizatori activi pe zi, cu 29% mai mulți decât cu un an înainte. Din martie 2026, Google Traducere oferă în Franța traducere vocală aproape simultană, în căști, pentru peste 70 de limbi.
Chérel se plânge de o „căutare a dezlegării rapide”, în care vede dorința „de a nu mai învăța”. O meta-analiză publicată în decembrie 2025 în revista Computers and Education: Artificial Intelligence, pe 46 de studii, a găsit că instrumentele cu AI chiar ajută la învățarea limbilor, dar dau cele mai bune rezultate „în completarea predării tradiționale”, nu în locul ei.
Ce legătură are Eugen Ionescu
Metoda are și un loc în istoria literaturii, iar acolo intră un român. Pe la 40 de ani, Eugen Ionescu a început să învețe engleza cu Assimil, copiind conștiincios fraze întregi ca să le țină minte. Din frazele manualului, unde apărea și o familie Smith, s-a născut ideea pentru La Cantatrice chauve, jucată în 1950 și cunoscută la noi ca Cântăreața cheală. Piesa avusese o primă formă românească, Englezește fără profesor, scrisă în timpul războiului.
Chérel spune în Le Monde că vrea să pună editura pe picioare și că ține ochii pe centenar, în 2029. În februarie, Assimil promitea chiar ediții noi pentru „unele limbi absente de câțiva ani”.
Sursa articol: ActuaLitté (17 noiembrie 2026)
Cum ți s-a părut?
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
Mai citește
Noutăți și știri Premiul de carte Der Spiegel merge la un american: Tony Tulathimutte, pentru povestirile din „Fiasko”
Noutăți și știri Un pescar de pe Insula Prințului Eduard câștigă Premiul Giller: Nicholas Herring, 100.000 de dolari pentru „Your Breath in Charcoal”
Noutăți și știri 