fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Cântecul învingătorului (recenzie la cartea “Toba de tinichea”, de Gunter Grass)

Gunter GrassToba de tinichea – Gunter Grass, trad. Nora Iuga, ed. Polirom, 2012

Gunter Grass este un cunoscut scriitor german, născut în Danzig – loc unde se petrece și acțiunea romanului de față. Printre distincțiile primite se numără: Premiul Buchner, Premiul Fontane și Premiul Nobel în 1999. Eu am mai citit de acest autor Calcanul – o carte extrem de greoaie pe care, recunosc, trebuie să o reiau – și volumul de memorii Decojind ceapa. Astfel, am găsit asemănări între Decojind ceapa și Toba de tinichea, cei doi protagoniști (autorul și Oskar, gnomul rămas la vârsta de trei ani) împărtășind lucruri în comun.

Toba de tinichea este o autobiografie a lui Oskar Matzerath, un copil care cade pe scări la vârsta de trei ani și nu mai crește. Cel puțin până pe la 20 de ani. Povestea lui Oskar cuprinde lucruri revoltătoare din toate punctele de vedere: găsim blasfemie, nihilism, pornografie etc. Autorul nu s-a sustras de la nimic ce ar putea deranja sau de a fi considerat ofensator. Sunt sigură că și azi (cartea a apărut în 1959) mulți oameni ar fi revoltați de ceea ce ar citi în carte, de aceea nu cred că este recomandată pentru oricine.

Volumul este destul de voluminos și dens în evenimente, așa că mi-ar lua foarte mult să povestesc tot. Pe mine m-a atras modalitatea de scriere și ideea foarte bine dezvoltată de autor, deși, recunosc, stilul lui Gunter Grass nu este ușor de înțeles sau, mai bine zis, de cernut. Mai ales când mă gândesc la Calcanul, care necesită și mai multă atenție.

Aflat în ospiciu și având momentan aproape 30 de ani, Oskar Matzerath își deapănă amintirile. Astfel, ne face cunoștință cu bunica sa, Anna Koljaiczek și cu cele patru fuste ale ei care l-au adăpostit de atâtea ori și au constituit legătura dintre ea și bunicul lui Oskar, Gregor Koljaiczek, pe care l-au ascuns de poliție. Așa s-au și cunoscut cei doi, în Polonia, la granița cu Germania. Bunicul său, care a murit sau așa se crede, a constituit un idol pentru Oskar, deși acesta nu l-a cunoscut niciodată. Ei au avut doar un copil, pe mama lui Oskar, Agnes, care s-a căsătorit cu negustorul Matzerath. Însă Oskar (un copil atipic, interesat doar de toba de tinichea pe care a primit-o la vârsta de trei ani) a fost părtaș, până mama lui a murit, la aventura acesteia cu Jan Bronski – vărul său.

Toba (mereu cu roșu și alb, dar mereu alta fiindcă nicio tobă nu putea rezista lui Oskar mai mult de trei săptămâni) a reprezentat sprijinul lui, care l-a ajutat să spargă mii de geamuri, să crape tot ce se putea crăpa, să se protejeze de societate și poate și de sine. Oskar asistă la moartea multor oameni: mama sa, apoi prezumtivul tată Jan Bronski (cum îl numea), negustorul de legume Greff, prietenul de la etaj Herbert Truczinski, într-un final și tatăl său Matzerath, toți având în comun cimitirul Saspe. Experimentează multe lucruri, printre care: furtul, fugitul de acasă cu trupa de companie a idolului său pitic Breba, trăirea unei nopți de război printre morții din poșta poloneză, prădarea bisericii catolice, experiențe sexuale cu viitoarea sa mamă, Maria, cu care presupune că are un fiu, pe Kurtchen, necrezând că tatăl său ar fi în stare de așa ceva, etc.

În cele din urmă, orașul este ocupat de ruși, moment ce coincide cu moartea stupidă a lui Matzerath. Altfel, el și mama vitregă, Maria, pleacă la sora acesteia, în alt oraș. În acest timp, o dată cu înmormântarea tatălui, renunță la toba pe care-o aruncă în groapă și, lovit de fratele său, Kurt, începe să crească. În noua lui casă, creșterea s-a oprit, acum el având 1,20 m, cocoașă și arătând mult mai caraghios decât înainte. Dar asta nu-l oprește să se angajeze, să pozeze nud pentru Facultatea de Arte sau să lucreze ca ajutor gravor pentru un om ce făcea pietre funerare și altele. Ajutat de toba sa, la care revine datorită vecinei sale chiriașe, o asistentă pe care nu o văzuse niciodată, dar la care visa mereu, Oskar ajunge să cânte într-o trupă alături de prietenul Klepp. Faima sa începe odată cu localul Pivnița de ceapă și se termină cu concerte de unul sigur pe marile scene. Până când este acuzat de o crimă pe care nu a comis-o. Dar nici nu pare deranjat din cauza acestui lucru.

La ospiciu încă îi mai are pe Klepp, Maria, dar și pe îngrijitorul Bruno care devine martor al poveștii lui Oskar.

Am reușit să redau foarte puțin din toată povestea completă a eroului Oskar, fiindcă (nu-i așa?) într-un final este un erou în ciuda încurcăturilor în care a intrat cam toată viața sa de pitic osândit. Își capătă statutul de erou datorită puterii de-a ignora lucrurile de care adulții nu pot să facă abstracție. Dar ar fi fost altfel, sinuciderea l-ar fi așteptat de mult. Dar ambițiosul Oskar, cu tobele lui de tinichea pe care le purta ca pe propriile mâini, reușește să treacă prin toate, fără să aibă remușcări.

Toba de tinichea este o carte remarcabilă ce trebuie să fie în biblioteca unui cititor pasionat și care, în cele din urmă, este o lecție de unde putem extrage și învăța lucruri care ne pot fi de folos.

Emilia Zăinel

Cartea poate fi cumparata online, cu reducere, de aici.

bogdan
Total
3
Shares
1 comment
  1. In multe dintre mortile din familia sa (unchiul si tatal oficial) Oskar nu e chiar neimplicat. Episodul de la Pivnița de ceapă mi s-a parut unul dintre cele mai memorabile din tot romanul.
    E o carte care te pune pe ganduri, desi, la prima vedere, stilul e foarte abordabil.

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Noutate la Editura Polirom: "Sindromul Robinson", de Radu Mares

Next Article

Weekend bazar. Carti ieftine si transport gratuit

Related Posts

Total
3
Share