
Descrierea cartii:
O indiscreţie comisă în tinereţe a costat-o pe Lizzie Poole mai mult decât onoarea. După cinci ani petrecuţi în exil, se întoarce acasă, dar continuă să ducă o viaţă secretă. Dorinţa cu limbă de moarte a celei mai bune prietene a ei, Ria, a fost ca Lizzie să-şi însuşească identitatea ei, să se întoarcă la Londra şi să îndrepte lucrurile aşa cum Ria însăşi nu va mai trăi s-o facă. Pentru că tinerele seamănă ca două picături de apă, Lizzie face promisiunea şi porneşte într-o călătorie care îi ispiteşte inima nechibzuită încă o dată.
Geoffrey Somerville este un om al bisericii dedicat cauzelor nobile, însă lumea sa este întoarsă pe dos în clipa în care moşteneşte titlul de Lord Somerville. Acum este invitat la toate balurile şi este vânat de toate mamele din înalta societate londoneză care au fete de măritat. Cu toate acestea, singura femeie care i-a furat inima este aceea pe care n-o poate avea: tânăra văduvă a fratelui său, Ria. Datoria îi cere să-şi ignore sentimentele, dar inima sa tânjeşte după frumuseţea misterioasă. Când viitorul lor este pus sub semnul întrebării, va fi în stare Lizzie să-şi mai continue şarada sau va găsi puterea să-şi împărtăşească secretele şi să aibă încredere în puterea dragostei?








Nu mi-a plăcut!
De ce nu ti-a placut? :)
”Partile bune sunt ca ni se descrie viata ocnașilor din Australia, pentru ca Anglia îi deporta acolo pe criminalii și hoții lor.
O alta idee originală este că eroina, Lizzie Poole, tânără și naivă, a fugit in Europa cu un nobil seducator, si au trait acolo ”păcătuind” un an de zile, până când el n-a vrut s-o ia de sotie. Lumea credea ca ea a ajuns prin vreun bordel londonez, decăzută de ultima speță…
Fratele ei Tom a provocat canalia la duel si a ucis-o, fiind nevoit sa fuga imediat din Anglia, pentru ca, daca era prins, era trimis ocnaș in Australia. Lizzie fuge impreuna cu el si iau vaporul spre acest continent( daca s-ar fi dus in America, s-ar fi scufundat si inecat in ocean, pentru că acel vapor a naufragiat, ca si in ziua de azi, când citim de atâtea suflete de emigranți care pier în largul coastelor Italiei).
Acolo, culmea coincidenței, o întâlnește pe soția unui tovarăș de călătorie , tânără care semăna leit cu ea si află că erau surori vitrege( o poveste cam ca a Emmei Harte, din seria Barbarei Taylor Bradford, dupa care s-a turnat si un frumos serial tv ).
Avem si doi curtezani ai lui Lizzie, care dupa moartea Riei in Australia si a sotului acesteia( si presupusul deces al fratelui ei Tom) vine in sânul familiei nobiliare a Riei, la Londra, și îi ia locul defunctei, o identitate furată. Daca era prinsă, se isca un scandal imens.
Un tânăr este geniul bun, Geoffrey Sommerville, care in final se indragosteste de ea, dar ea nu vrea sa-i cedeze, cu toate că nu mai era o fată cuminte( după ce trăise un an cu un barbat). Un altul, la fel de frumos, e geniul rău, chiar Freddie Hightower, pe care Tom crezuse ca l-a ucis in duel.
Singurele momente mai palpitante sunt când ea povesteste moartea despre lui Edward si a Riei, cand restituie brățara si e banuita ca nu e Ria, cand aproape că e demascata de un vechi prieten al tatalui ei, cand ”înviază” Freddie( care insa nu isca cine stie ce conflicte), cand găsește dovada ca ea e cine i-a zis Ria ca e, o moștenitoare nelegitimă si când află că nici Tom n-a murit, ajungând pe o insulă cu aborigeni.
Cam atât vă pot povesti despre partea frumoasa ca romanului. Ce i-a lipsit? Multe, acțiunea arată ca un cașcaval sweitzer, cu găuri: de ce i-a propus Lizzie lui Freddie sa traiasca impreuna in Europa, cand se putea marita bine merci in Londra? Cred ca avea si zestre.
Ce coincidenta sa se intalneasca cu Ria, in acelasi loc din imensul continent Australia, încă si abia sosita acolo! La fel, cum da trasura lui Geoffrey peste ea, in fata casei, o raneste tare la cap si o duc in conac si acolo: hocus pocus, asta e Ria, verisoara lui James si respectiv nepoata lui lady Thornborough!
Nicio chimie intre ea si Geoffrey, asta au remarcat cam toate comentatoarele si pe goodreads. Nicio scena de pasiune, nada!
Ba chiar un pic m-a dezgustat: Freddie ii zice: ”Haide fato! Hai și fă-mi lucrul ăla pe care îl știi atat de bine!”( cu gura ?). Nici nu e o exprimare de om normal, iar in original era mai degrabă ”Ce zici de o degustare din ”specialitatea” ta?”( pag. 274)
La fel, traducerea cam lasă de dorit: ”Domnul Hightower este un tânăr desuet, chiar daca este văduv”.( pag. 165) Pai cum sa fie un tănăr demodat? Scos de la naftalină? Poate că era dorit , chiar dacă e văduv?”
(copyright Anais)
multumim!