Când toate întrebările clasice ale unei investigaţii au răspunsul dinainte, din start, se mai poate vorbi despre vreun mister? Ce se mai poate cerceta când toate indiciile sunt clare ca lumina zilei? Aici este marea artă a unuia dintre titanii literaturii mondiale, inegalabilul Garcia Marquez, care a răscolit cititorii din întreaga lume de atâtea ori (dacă amintim doar „Un veac de singurătate” şi este suficient…).
Ca mai toate operele de proporţii şi cu un impact profund, Cronica unei morţi anunţate se bazează pe ingrediente simple. Eşafodajul narativ este redus la minimum, astfel încât sensurile majore din fundalul acţiunii propriu-zise să se afle în prim-plan. Un mic cătun din America de Sud musteşte de informaţii despre o viitoare crimă. Toată lumea ştie ce, unde, când, cum, mai puţin victima, desigur. Mai mult, cam toată lumea este legată într-un fel sau altul de ceea ce se va întâmpla şi totul începe în noaptea în care mirele Bayardo San Roman descoperă că mireasa lui, Angela Vicario, nu este virgină. Revoltat, o duce imediat înapoi la părinţii ei, unde tânăra încasează o bătaie soră cu moartea de la propria mamă. În final, recunoaşte că un sătean pe nume Santiago Nasar a violat-o. Această declaraţie este suficientă pentru ca fraţii fetei, gemenii Pedro şi Pablo, să treacă la repararea onoarei familiei fără să verifice dacă este adevărat sau nu ceea ce s-a declarat. Îndeplinirea acestui angajament nu poate parveni decât într-un singur mod: asasinarea violatorului prezumtiv. Şi cei doi nu se ascund deloc. Înarmaţi cu cuţitele pentru tăiatul porcilor, fac paradă de ceea ce plănuiesc chiar în piaţa satului. „Nu erau prea mulţi clienţi atât de devreme, dar 22 de oameni au declarat că au auzit tot ce s-a vorbit şi impresia generală a fost că fraţii vorbeau ce vorbeau cu intenţia de a fi auziţi… În final, şi-au făcut cuţitele să răsune pe piatra de ascuţit, iar Pablo l-a pus pe al lui în dreptul lămpii, ca să facă lama să strălucească. Îl vom ucide pe Santiago Nasar, a spus el. Am crezut că sunt baliverne de beţiv”, declarau ulterior câţiva măcelari.
Orele treceau şi fraţii continuau să spună ce au de gând oricui voia să asculte, doar-doar i-ar opri cineva. Înainte de împlinirea actului, „eram puţini cei care nu ştiam că gemenii Vicario îl aşteptau pe Santiago Nasar să-l omoare şi, în plus, se ştia şi de ce, până în cel mai mic detaliu”. Aşadar, fără conspiraţie, fără secretoamanie, fără planuri elaborate, simplu, dur şi clar ca în lumea sălbatică. Dintr-o varietate de motive, în final nimeni nu-i împiedică pe cei doi să ucidă. Sincopele de comunicare şi neînţelegerile (inclusive momentul în care mama victimei crede că băiatul este în casă şi nu-l poate avertiza că vin unii să-l omoare) se derulează în naraţiune marcate de un umor sinistru: „Niciodată nu a fost o crimă mai trâmbiţată dinainte cum a fost aceasta”.
Nu putem încheia această prezentare fără a remarca felul în care timpul este un personaj de sine stătător aproape, mânuit într-o manieră fascinantă şi determinând legături indestructibile ale prezentului cu trecutul. În acest fel, pe constructul simplu se derulează un complot complex, care ţine cititorul legat pe veci de personajele şi lumea creionată de Garcia Marquez după un caz real. Interesant de menţionat este faptul că mama scriitorului nu a vrut niciodată să citească această carte care a făcut înconjurul lumii…
Cartea Cronica unei morţi anunţate, de Gabriel Garcia Marquez poate fi cumpărată de la Elefant, Libris sau eMAG.
