Will Self este din nou el însuşi, adică responsabilul cu şocurile literare care electrizează publicul britanic şi nu numai, şi în cartea Cum văd eu distracţia, care începe cu întrebarea „Care este ideea ta de a te simţi bine, Ian?”, la care răspunde nevasta: „Ian este prea scufundat în muncă”. Cel despre care este vorba ar vrea să-i spună soţiei că se înşeală. Şi încă foarte mult, din moment ce în clipa aceea el ar avea chef să „rupă capul” unui bătrân de la metrou şi apoi să se alipească găurii din gâtul victimei.
- Carte publicata in 2010 la Editura Polirom
- Cumpara cartea cu reducere
- Numar pagini: 336
- ISBN: 978-973-46-1795-1
Menţionând doar că volumul Cum văd eu distracţia este dedicat fiicei în vârstă de trei ani a lui Self, să aruncăm o privire asupra ideilor (sadice în special, desigur) pe care autorul crede că le au unii oameni când vine vorba de a se distra, reflectate în nevrozele lui Ian. Acestea încep odată cu apariţia enormului domn Broadhurst, unul dintre chiriaşii mamei lui Ian, poreclit „Controlorul Gras” şi care ajunge să fie mentorul băiatului. Ba mai mult, începe să-l obsedeze, apărând în toate aspectele vieţii tânărului, ivindu-se şi când acesta citeşte.
De cealaltă parte, Broadhurst vede un urmaş al său în Ian. Drept care băiatul învaţă magie neagră, face tot felul de lucruri stranii, călătoreşte în timp şi alternează realităţile cu o uşurinţă de invidiat. De exemplu, în Ţara Glumelor Copiilor eroul nostru are în faţă întruchipări ameninţătoare şi deformate ale glumelor (unele suficient de crude şi fără a avea întruchipări…) celor mici. „Educaţia” lui Ian include şi ritualuri ciudate de bestialitate şi episoade de necrofilie. Curând îşi dă seama că toată această „ştiinţă” are un preţ: băiatul cedează tot mai mult din sine în favoarea „Controlorului”, adevărat hoţ de personalitate.
„Fac tot ce pot pentru a scăpa de internet şi de zgomotul computerului. Intru în biroul meu în fiecare dimineaţă, scriu primele pagini şi nu deschid calculatorul decât târziu, spre prânz. Nu-mi place să am o maşinărie în cameră. Mă simt ciudat, este ca o opresiune. Computerul îmi umple mintea cu tot felul de obsesii şi acţiunile mele devin repetitive. Este aproape un atac la adresa stării din care se naşte ficţiunea”, spune autorul într-unul din rarele sale interviuri. După lectura felului în care vede „distracţia”, chiar şi imaginar, se poate concluziona că niciun calculator nu poate întrece fantezia umană…
Cartea Cum văd eu distracţia, de Will Self poate fi cumparata cu reducere de la Elefant / eMAG / Libris.
