Truman Capote – O vară de răscruce, trad. trad. Antoaneta Ralian, Ed. Polirom, 2013
”O vară de răscruce” este romanul care ar fi trebuit să însemne debutul autorului Truman Capote și care a fost găsit după 40 de ani de la moartea acestuia. Aflăm că autorul l-a început în 1943 ca să-l abandoneze după cinci ani. Va mai scrie la el, dar în 1966, atunci când se mută din vechea locuință, lasă în urmă caielele manuscrisului. În 2004 acestea au fost recuperate, iar azi ținem în mână primul roman al autorului Truman Capote.
Citindu-l, mi-am dat seama că acest volum ar fi fost un început frumos al autorului, anticipându-i viitorul succes. Doar că nu a fost să apară la vremea aceea.
În ”O vară de răscruce” este vorba despre viața unei tinere din înalta societate din New York, care rămâne singură acasă peste vară, în timp ce părinții pleacă la Paris, ca în fiecare an. Ea are aproape 18 ani, iar teama părinților de a nu păți ceva pare firească, însă decid să o lasă acasă, în ideea că sora ei, Apple, care este măritată în același stat, va fi acolo în cazul în care se întâmplă ceva.
Grady, așa se numește adolescenta care nu peste mult timp urmează a fi prezentată în înalta societate pentru a-și alege un soț, ascunde realul motiv al dorinței de-a rămâne acasă. Mama sa, Lucy, în urmă cu douăzeci de ani „prinsese o partidă bună” la prezentarea în societate, pe Lamont McNeil care la vremea respectivă nu era cunoscut, dar avea bani și îl aștepta un viitor promițător.
”- Grady McNeil, debutul tău în societate va avea loc, a decretat doamna McNeil, trăgându-și mânușile. Vei purta o rochie de mătase albă și un buchet de orhidee verzi care or să estompeze puțin culoarea ochilor și părului tău roșu” (p. 17), tronează mama posesivă, deși ea știe că nu o mai poate ajuta de tânără.
Astfel că se așteaptă ca și fata ei, Grady, cu care nu avea o relație prea bună, să strălucească la ieșirea în prim-plan-ul societății. Însă aceasta are alte planuri pentru a petrece vara. Îndrăgostită de un evreu de 22 de ani, Clyde Manzer, dar și cu un admirator pe urmele ei, Peter, pe care-l considera mai degrabă frate decât potențial iubit, adolescenta jonglează între iubirea aparent superficială și adorația unui prieten din copilărie.
Ea decide însă că Clyde este cel mai bun pentru ea, chiar dacă acesta nu dă semne că ar avea sentimente foarte puternice. Autorul trece atât prin stările fetei, lăsându-ne să-i cunoaștem frământările, cât și prin stările băiatului care pare chinuit de situația familială și găsindu-se prins într-o logodnă nedorită.
”O iubea, Clyde o iubea, și înainte ca el să o fi iubit nu o deranjase niciodată singurătatea, ba chiar îi plăcuse foarte mult să fie singură” (p. 139).
Ca în orice relație ținută în ascuns, lucrurile nu sunt atât de frumoase cum și-ar dori cei implicați fiindcă, uneori, lucrurile nu mai țin de noi, ne depășesc și trebuie să hotărâm cum să procedăm mai departe pentru a preveni consecințele acțiunilor noastre.
Romanul poate fi considerat și terminat și neterminat. Depinde din ce unghi privești. Ca finalitate poate fi privit ca terminat fiind vorba de un final care te ține în suspans (nimic neobișnuit), sau poate considerat un roman neterminat fiindcă acțiunea se mai putea continua în multe moduri. Nu o să știm niciodată, cert este că volumul este foarte bun, fără scăpări vizibile sau epatări. Subiectul este bunicel, poate că autorul dorea să-l dezvolte la un moment dat sau a renunțat pur și simplu. Oricum ar fi, cartea nu vă va dezamăgi.
Emilia Zăinel
Cartea poate fi cumparata si online, cu reducere, de aici.
