
Markó Béla este recunoscut de ani de zile ca un poet valoros, iar „Az egyhangúság dicsérete/Lauda monotoniei” este al doilea volum de poezii publicat la Curtea Veche, după „A kert erotikája / Erotica grădinii” din 2010. Volumul ce se va lansa pe 6 noiembrie este scris în ediţie bilingvă maghiaro-română şi alcătuit din 57 de sonete, datate precis de Markó Béla între februarie şi decembrie 2010 şi traduse respectând rigoarea formei fixe a sonetului (14 versuri distribuite în două catrene şi două terţine) de către Paul Drumaru.
Universul poeziei lui Markó Béla se remarcă printr-o elaborată simplitate, o melancolie sobră, o atenţie la detaliul din natura, în general domestică, şi o concizie vecină cu ermetismul. Tematic, sonetele lui Markó sunt un elogiu adus iubirii calme, aşezate, cu gingăşiile, umbrele, tristeţile şi implinirile ei, peste care adie o uşoară nelinişte a morţii, împletită inextricabil cu viaţa în perpetuă prefacere şi extincţie a tot ce fiinţează.
„Ceea ce am observat de la prima lectură a sonetelor lui Markó Béla este tensiunea dintre structura fixă a textului şi conţinutul vitalist-reflexiv al gândirii poetice. Autorul este conştient de riscurile pe care şi le ia evoluând în spaţiul scurt al sonetului. (…) Riscurile sunt asumate şi dificultăţile sunt depăşite de Markó Béla. De ce? Pentru că e vorba de un poet remarcabil.” (Daniel Cristea-Enache)
Cu totul remarcabilă prin inteligenţă şi rigoare, versiunea românească a poemelor datorată unui fin şi nuanţat poet, Paul Drumaru, traducător mai vechi al poetului maghiar, concurează cu succes originalul.









