Fanaticii apocalipsei, de Pascal Bruckner

„Lumea vestică a început brusc să se deteste pe ea însăşi”. Acesta este miezul din Fanaticii apocalipseim, carte care a făcut istorie portretizând felul în care apărătorii mediului înconjurător ameninţă de câteva decenii omenirea cu extincţie şi duc uneori lucrurile spre absurd promovând „salvarea Pământului prin dispariţia rasei umane” care, totuşi, indiscutabil, îi face atâta rău.

• Carte publicata in 2012 de Trei
• Cumpara cartea cu reducere
• Colectia Acum pentru viitor
• Traducator: Daniel Nicolescu
• Format: 130×200
• Tip coperta: Brosata
• Numar pagini: 254
• ISBN: 978-973-973-715-8

Pascal Bruckner abordează cu o multitudine de epitete şi cu un stil profund poetic teme ca „amprenta noastră de dioxid de carbon”, numind-o „echivalentul gazos al păcatului originar”. Şi continuă: „Matricea discursului ecologiştilor este istoria căderii din paradis; Pământul a fost cândva un paradis…”. Este ciudat să vezi în acelaşi timp atâţia oameni crezând în „ce şi-a făcut omul cu mâna lui din zorii existenţei” fiind în paralel atât de obtuzi la efectele asupra Terrei ale propriilor lor acţini, ca reprezentanţi ai unei specii nu foarte prietenoase cu „căminul” ei.

În Fanaticii apocalipsei, Bruckner ia viziunea catastrofică, negativă, pesimistă a ecologiştilor şi ne-o supune judecăţii. Am distrus Paradisul terestru, aşa cum afirmă ei? Sau facem şi noi ca specie ce fac elefanţii care demolează un arbore doar pentru că au poftă de câteva frunze din vârf? Este adevărat că salvarea lumii ar trebui să includă întoarcerea feţei omenirii de la tot ce înseamnă sete de a descoperi, care ne evidenţiază? Atunci ar rămâne probabil doar „denunţul şi învinuirea”.

În lumea descrisă de Bruckner, în spatele mişcării de ocrotire a mediului sunt vechile tare ale omenirii: unii iubesc ceea ce propovăduiesc, alţii urăsc cu patimă în numele aceleiaşi preţioase ocrotiri. Este corect, totuşi, să facem edificarea societăţii umane ceva mai dizgraţios decât este în realitate? Depinde de ceea ce consideră fiecare a fi respingător… „În calitate de specie care vine din negurile ignoranţei, este corect să forţăm lumea să creadă că doar ceea ce spunem noi este adevărat?”. Mai departe, în ce măsură putem fi învinuiţi şi în ce proporţie scuzaţi, date fiind, pe de o parte, proastele noastre obiceiuri, iar pe de altă parte faptul că oricum nu avem încotro în reperele în care evoluăm pe Terra?

„Capitalismul este o piatră de moară de gâtul planetei. Nu este creditat cu fapte bune la activ, fiind în schimb învinovăţit de toate relele”. De aici, ocrotitorii mediului înconjurător încep să facă şi politică… De aici se deschide cutia Pandorrei şi primul rău major care iese în lumea ecologiştilor şi a tuturor celorlalţi este încăierarea în jurul ideii de cine are dreptate…

Fanaticii apocalipsei, de Pascal Bruckner poate fi cumparata, cu reducere, de la Elefant sau eMAG.