Este anul 2022. Franţa trăieşte în teroare. Episoade frecvente de violenţă urbană se petrec şi totuşi sunt ascunse de mass-media. Totul este muşamalizat, opinia publică este ţinută în ignoranţă şi în curând un nou partid, al musulmanilor, preia conducerea ţării. Din fruntea lui se ridică direct la Preşedinţie, cu ajutorul dreptei şi al socialiştilor, Mohammed Ben Abbes.
Carte publicata in 2015 la Editura Humanitas Fiction- Data aparitiei: Mai 2015
- Colectia Raftul Denisei
- Traducator: Daniel Nicolescu
- Tip coperta: Brosata
- Format: 130×200
- Numar pagini: 296
- ISBN: 978-973-689-925-6
- Cumpara cartea cu reducere
A doua zi, femeile abandonează moda vestică, trăgându-şi fuste lungi peste pantaloni. Îşi părăsesc locurile de muncă, în timp ce şomajul masculin este eradicat. Crimele urbane dispar, universităţile devin islamice, profesorii ne-musulmani se retrag forţat sau se supun noului regim.
Aceasta este lumea imaginată de Michel Houellebecq în cartea sa „Supunere”, care a făcut valuri încă înainte de lansare. De ce a scris-o? „Pentru că asta este treaba mea şi pentru că am văzut schimbări mari în Franţa”, spune autorul. Cartea poate fi considerată a intra în categoria ficţiune politică, mai rară în literatura franceză contemporană. „Am scris prima parte dintr-o suflare. Am considerat-o foarte convingătoare”, continuă Houellebecq.
Un aspect care intrigă este satira cu care autorul abordează hibridul journalist politician, un pic şi din politician, un pic şi din ziarist, prea puţin din amândouă pentru a putea rămâne onest. „Am încercat să mă pun în pielea unui musulman în Franţa şi am realizat că în realitate ei sunt într-o situaţie de-a dreptul schizofrenică. Per ansamblu, ei nu sunt interesaţi de chestiunile economice, ci de aşa-numitele probleme societale, cum sunt ele denumite astăzi.… Dacă un musulman vrea să voteze, ce face? Adevărul este că aceşti oameni se află într-o situaţie imposibilă, fără reprezentare şi, în aceste condiţii, religia are consecinţe politice, deci un partid al musulmanilor în Franţa este plauzibil”, mărturiseşte Houellebecq.
Pe de altă parte, există şi unele accente care îndepărtează cartea de reperele strictei actualităţi. De pildă, pentru a se coagula politic în Franţa, musulmanii ar trebui să înceapă să se înţeleagă unii cu alţii, reuniţi în jurul unei personalităţi extrem de inteligente şi abile, calităţi cu care, de altfel, autorul l-a înzetrat pe Ben Abbes. „Dacă privim la ce a realizat organizaţia Fraţii Musulmani, vedem reţele regionale, fundaţii şi evenimente caritabile, centre culturale, locaţii de vacanţă, centre de sănătate, ceva foarte asemănător cu ce făceau cândva partidele comuniste. În orice ţară săracă, această abordare ar putea atrage mult mai mulţi adepţi decât doar pe musulmanii de rând”, punctează autorul.
Ideea centrală a cărţii pare a fi aceea că credinţa religioasă, după ce a fost multe decenii în declin, este pe punctul de a renaşte, din păcate prin intermediul unor manifestări şi organizaţii violente ca Statul Islamic. Consecinţele acestor mişcări ar putea fi catastrofale în condiţiile în care zeci de milioane de musulmani populează occidentul, mulţi dintre ei nereuşind să se integreze pe deplin nici la a treia generaţie şi fiind preponderent coagulaţi în enclave care menţin cu străşnicie tradiţiile. Viziunea din „Supunere” nu pare a fi, dacă luăm în considerare o astfel de abordare, nici irealistă, nici foarte departe în timp. De la unele semne certe ale evoluţiei acestei stări de lucruri a şi pornit această carte care a şi scandalizat, dar a şi tras semnale de alarmă. Poate tocmai de aceea este un bestseller.
Îți recomandăm cu bookurie această carte. O poți cumpăra cu reducere de aici.
Roxana Ichim
Leave a Reply