fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro
elefant.ro

Iluzoria vulpe a fericirii, de Doina Popescu

Iluzoria vulpe a fericiriiDoina Popescu, Iluzoria vulpe a fericirii, Iași, Adenium, 2014

Principala protagonistă a romanului, autoarea, este o profesoară de liceu între două vârste, fără o relație stabilă și cu un grup de prieteni pestriț care se întâlnesc în fiecare seară a zilei de joi în Lăptăria lui Enache, un bar celebru al capitalei discutând, ca orice grup de prieteni, despre subiecte mai mult sau mai puțin intime, importante sau complexe.

Iulia, prima persoană din lista de amici asupra căreia se abate atenția autoarei, este de o frumusețe frapantă, măritată cu un soț mai în vârstă cu douăzeci de ani și mare amatoare de aventuri amoroase incomplete, finalizate prin seducerea iremediabilă și apoi, odată ce dependența era evidentă, prin abandonarea bărbaților. Într-un acces de sinceritate, aceasta le povestește prietenilor cum s-a îndrăgostit, în timpul liceului, de un băiat de condiție modestă, spre groaza părinților săi având o situație materială bună. În scurt timp, după consumarea entuziasmului inițial, Iulia a început să îl umilească, evidențiind tot mai des diferența de statut social dintre ei și, ulterior, s-a despărțit de el fără nicio remușcare. Cu o zi înainte de a susține prima probă a examenului de bacalaureat, tânărul este găsit înecat, fără a se clarifica vreodată dacă a fost vorba de un accident sau de o sinucidere.

Spre deosebire de Iulia, „Zina era o frumoasă la modul inconștient, categorie pe cale de dispariție acum, când umilele stăncuțe se împăunează exotic și ies la rampă ostentativ, pe post de păsări ale paradisului. Prezența ei ne remonta și atrăgea o simpatie spontană asupra întregului grup. Nu la fel se putea vorbi despre Iulia. Avea – și cred că are încă – o frumusețe statuară, pe care șio poartă cu maiestatea unei cariatide gata parcă să se frângă la orice pas, sub greutatea propriilor nuri și a propriei meniri” (p. 19). Spre finalul romanului, Zina va fi surprinsă împreună cu soțul său de o avalanșă la munte. Va reuși să se salveze, trecând prin numeroase suferințe fizice și psihice. Nu și soțul său, căruia avalanșa i se va dovedi fatală.

Mai departe, Cristian este un afacerist de succes, cu numeroase legături în politică. Evită însă compania politicienilor, pe care îi ridiculizează cu mult succes. Este atras de micul cerc de prieteni al autoarei, căruia totuși nu îi aparține: „Oricât de apropiat de noi sar fi vrut, o linie invizibilă îl menținea la o respectuoasă distanță. Ca și cum în cercul nostru îngust nar fi avut nici timpul, nici spațiul necesare pentru ași alinia la atac toate armatele și toată logistica de care ar fi dispus la nevoie” (p. 50).

Radu, în schimb, este profesor la universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, unde predă managementul afacerilor. Pasiunea cu care s-a dedicat muncii sale îl face cunoscut în lumea întreagă, astfel încât ajunge să susțină conferințe speciale în Cuba și în unele state din America de Sud. „Intervenții directe, la obiect, nimic din înțepeneala altor universitari. Ți lai fi închipuit mai degrabă echipat de schi, dedânduse beției unui slalom pe o pantă abruptă, decât vegetând întruna din acele instituții în care severitatea afectată ține încă discipolul la distanță de găoșenia poleită a unor magiștri. Jongla cu dificilele concepte de business și cu orice fel de noțiuni cu abilitatea unui prestidigitator întrun număr cu panglici, porumbei și eșarfe” (p. 49; subl. în orig.).

Ana este probabil cel mai puțin conturat personaj al grupului. Plină de secrete, aceasta era preocupată în primul rând de felul în care imaginea ei se reflecta în cadrul grupului, nu de împărtășirea unor sentimente sau experiențe autentice. Autoarea îi va descoperi involuntar unul dintre aceste secrete bine păstrate, care în cele din urmă le va îndepărta: Ana era lesbiană.

În cele din urmă, pe măsură ce se desfășoară acțiunea romanului, grupul de prieteni se va destrăma: unii vor emigra (Ana), alții vor ajunge în vizorul DNA (Cristian), iar ceilalți își vor vedea pur și simplu de viața lor. În paralel au loc o serie de aventuri amoroase ale autoarei, trăite sau pur și simplu rememorate. La un moment dat, după câțiva ani, autoarea îi va propune Iuliei reluarea întâlnirilor de joi seara, în aceeași locație, după ce în prealabil se gândise să-i șteargă numărul de telefon din agendă. Iulia va accepta entuziasmată, după ce o avertizează în prealabil că s-a îngrășat cu douăsprezece kilograme și nu își mai vopsete părul blond, lăsând-o pe autoare să se întrebe care este exact personajul pe care urmează să îl întâlnească.

Metafora din titlul romanului, „vulpea fericirii”, sugerează caracterul vaporos al fericirii, dificil de păstrat în imagini sau senzații de durată. De asemenea, ambiguitatea expresiei se poate extinde și asupra relațiilor sociale de care uneori avem iar alteori nu nevoie pentru a fi fericiți. Depinde de fiecare din noi în parte cum ademenim această vulpe și cum știm să o facem să se simtă confortabil cât mai mult timp în prezența noastră.

Cronică de Emanuel Copilaș

Emanuel Copilaș este lector doctor la departamentul de Științe Politice din cadrul Universității de Vest, Timișoara. Autor de cărți și articole în diferite volume colective și reviste de specialitate, Emanuel Copilaș este colaborator ocazional al revistelor Observator Cultural, Cultura, Timpul, și al platformei Criticatac.

bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article
Neagu Djuvara

Aniversare Neagu Djuvara - 100 de ani

Next Article
În noaptea timpului

În noaptea timpului, de Antonio Munoz Molina

Related Posts

Total
0
Share