fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XX

20.

Adunați la Casa Rustic, rememoram cu satisfacție întâmplările acelei veri.

De câteva ceasuri, sărbătoream cu Igor și Tudose. Planul nostru mersese uns!

– Totuşi – zise Igor -, nu-mi spui şi mie ce-a fost cu toate omorurile alea fără noimă din Timişoara?

– Trebuia să mă asigur că Tavi-i antrenat! Nu mă puteam baza doar pe declaraţia individului că-i un asasin priceput, oamenii sunt în stare să spună orice pentru un ban!…

– Aşa-i. Dar, optsprezece omoruri?…

– Trebuia să-l ţin în priză. La criminali e ca la fotbalişti. Faci o pauză, s-a dus totul dracului! Nu zic că ajungi să dai cu stângu-n dreptul, însă gâfâi după primul sprint, îţi pierzi detenta… Nu mai eşti bun de titular!

– Mda… Ciudaţi oamenii ăştia, ca Tavi. Oare părinţii lor ştiu cu ce se ocupă?

– Ai lui Tavi, nu. E orfan.

– Ce s-a întâmplat cu ei?

– Nu l-au lăsat să se uite la un film. Pe atunci, nu erau calculatoare…

Dacă în general umorul nu-mi prea este apreciat, Igor se amuză teribil. Era însă rândul meu să am anumite curiozităţi:

– Dar, tu de ce ai hărţuit-o pe Ana?

– Ana e-o jigodie oricum! Apoi, mi-am zis că-s bune cât mai multe piste false, ca să-i ţin pe tâmpiţii mei ocupaţi. Că, în afară de Tudose, îi știi cum sunt! Deşi, la câtă minte au, cred că tot aia ieşea şi dacă n-aş fi întreprins nimic… Noroc cu Robert, a simplificat totul! Oricum, am auzit că-i respectat în penitenciar, mulţi îl văd ca pe-un salvator al Patriei, deţinuţi şi poliţişti deopotrivă…

– I-au dat condamnare pe viaţă?

– Normal! Cât să-i dea, la şaizeci şi două de omoruri?

– De unde şaizeci şi două? – mă mirai.

– Păi, dacă tot a picat de papagal, i-au mai băgat pe gât şi tot ce-a omorât Tavi în Timişoara, plus ce mai aveau ei cazuri nerezolvate…

– Aşa, da! – mă dumirii.

Tocmai ne gândeam ce-am putea lua de prânz, când Tudose păru să aibă remușcări:

– Nu știu, parcă nu-i în regulă! Hai, că ăia din guvern au meritat-o! După președinte, iarăși, nu plânge nimeni! Da’ Robert? Să stea închis pe viață? Și noi să știm că am contribuit la asta?…

Luai o gură de coniac și-i explicai comisarului:

– Așa cum nu te poți numi sportiv până ce nu ai înregistrat o înfrângere, nici criminalist adevărat nu ești până nu ai băgat la apă cel puțin un inocent!

Chiar dacă rămase îngândurat, comisarul Tudose îmi dădu dreptate.

– sfarsit –

Ioan Usca

Vezi aici toate capitolele din romanul “Inocentul”

bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

"Superbratari si accesorii din elastice" impreuna cu Libertatea (11 februarie 2015)

Next Article

Campionatul povestilor cu Ioana Nicolaie

Related Posts

Total
0
Share