Incest din Jurnalul dragostei (necenzurat) – Anais Nin, trad. Luana Schidu, ed. Humanitas Fiction, 2010
Cumpara cartea cu reducere de aici
Sunt mai multe părți publicate din jurnalul scriitoarei Anais Nin, Incest redând perioada 1932 – 1934. La Humanitas au mai apărut: Henry şi June (Henry and June: 1931-1932; Humanitas Fiction, 2008, 2014), Incest (Incest: 1932-1934; Humanitas Fiction, 2006, 2010), Foc (Fire: 1934-1937; Humanitas Fiction, 2006, 2014), Nearer the Moon: 1937-1939 (1996).
Cartea o aveam de ceva vreme, doar că nu m-am apropiat de ea din cauză că este mai grosuță, vreo 450 de pagini. Dar, văzând pe Facebook că mai multe persoane au menționat volumul la Leapșa cu 10 cărți care au impresionat, m-am gândit că aș vrea să văd despre ce e vorba.
Evident, trebuia să citesc mai întâi Henry și June, jurnal apărut înainte de acesta, dar acum presupun că nu mai e cazul. O să continui cu Foc – recent apărută la Humanitas.
Deși nu știam mare lucru despre Anais Nin, acum am impresia că știu mai multe decât mi-aș fi închipuit. Fiindcă simt că am pătruns în lumea ei intimă și, poate, nu doream. Fiindcă jurnalele, spre deosebire de memorii, sunt atât de personale, atât de intime, atât de profunde încât, atunci când le citești, devii pare la ceea ce s-a întâmplat, simți ceea ce protagonistul a simțit, suferi și te bucuri cu el. Sunt cele mai intime gânduri pe care, în opinia mea, nu cred că ar trebui să le publice cineva. E ca și cum i-ai fura acelui om gândurile; chiar dacă nu mai este, trebuie să rămâi cu ceea ce ți-a lăsat.
Uneori pot fi lucruri memorabile, cum ar fi Caietele lui Cioran sau lui Pessoa, alteori sunt gânduri pe care doar autorul trebuia să le citească, cum ar fi Jurnalul Annei Frank sau Jurnalele lui Anais Nin. Și totuși, au fost publicate toate.
Revenind la carte: la început nu am fost chiar convinsă de ea, neștiind că Anais a fost o persoană care a iubit foarte mult, o femeie inteligentă și puternică, dar care era dependentă de dragoste. Prin urmare, chiar dacă era căsătorită cu Hugh, de la 20 de ani (în jurul vârstei de 30 fiind scris Incest), ea avea mai mulți amanți, dintre care cel mai important fiind scriitorul Henry Miller. Și ajung iar la ceea ce spuneam: că atunci când citești un autor, fără să te intereseze persoana, poți judeca foarte bine valoarea. Dar când afli despre trecutul lui – iar Anais dezvălui multe lucruri despre el – viziunea ta se schimbă fără să-ți propui.
”Henry e ce mai curajos – și totuși a trăit terorizat de June (n.r. fosta soție la momentul respectiv); el se așteaptă întotdeauna să-l pedepsesc; e timorat pe stradă; și marea lui frică obsesivă e frica de sărăcie. Eu nu mă tem deloc de sărăcie, ci doar că a putea fi privată de dragoste. Și mi-e frică de boală.” (p. 330) – Henry fiind sărac în acea perioadă, Anais ajutând-l atât cu bani, cât și cu cărțile sale, fiind mai mult decât un sprijin moral.
Cu toate astea, scrisorile lui H. Miller către Anais (puținele transcrise în carte) mi-au plăcut și au demonstrat că acesta este un scriitor foarte bun. ”În ziua următoare Henry a spus ceva de gen: Toată literatura nu se ridică la nivelul tragediilor vieții, luptelor. Ele fac să pălească literatura. În acel moment literatura ni se părea la amândoi îndepărtată, neputincioasă, iar viața umană insuportabil de însuflețită” (p. 229), nu-i așa?
Aflăm despre relațiile ei cu Henry Miller, Dr. Otto Rank, Joaquin Nin – tatăl său, Antonin Arnaud, Dr. Rene Allendy etc. Relația cu tatăl său, pe care nu l-a mai văzut de la 11 ani când acesta a părăsit familia, devine mai mult decât una părintească, Anais fiind femeia care atrage privirile oricărui bărbat, Joaquin – marele Don Juan. ”Dragostea acestui bărbat, din cauza asemănărilor dintre noi, din cauza relației de sânge, îmi atrofia bucuria. Și astfel viața îmi juca vechiul reghni dizolvându-se, pierzându-și caracterul palpabil, normalitatea. Mistralul sufla, iar forma și savorile erau distruse.” (p. 250)
Poate că mulți o vor judeca pe această femeie inteligentă, privind relațiile ei prin prisma propriilor experiențe. După primele pagini și eu căzusem în capcana asta, doar apoi mi-am dat seama că nu am niciun drept să judec ceva departe de mine, fie că este o persoană cunoscută sau necunoscută, fie că este în viață sau nu. Așa am putut înțelege mai bine jurnalul trăirilor ei intime, viața care nu i-a fost ușoară deloc, în ciuda dragostei pe care o primea și o oferea.
Nu este un jurnal normal, unul cu care suntem obișnuiți – unde sunt povestite întâmplările de zi cu zi -, ci unul care poate fi interpretat în foarte multe feluri, care transmite atâtea emoții, care oferă lecții de viață și exemple de urmat sau neurmat, depinde de cum privești lucrurile.
Emilia Zăinel
