Dacă spunem că William Somerset Maugham a fost inspiraţia literară iniţială pentru personajul James Bond, care face bani foarte frumoşi şi azi, poate ar fi suficient, ca argument în favoarea prezenţei prolificului scriitor britanic în rubrica noastră. Cel mai bine plătit autor al vremii sale, prosper din cale afară pentru adaptările cinematografice, unul dintre cei mai populari scriitori ai epocii, Maugham a fost şi colaborator al serviciilor secrete britanice. Per ansamblu, aşa cum „Bookuria” puncta în prezentarea cărţii „Luna şi doi bani jumate” a celebrului autor, ce „mână în luptă” un artist? Unul dintre răspunsurile magistrale este în toată opera, atât de diversă, a lui William Somerset Maugham.
„Pe muchie de cuţit”. Puternic traumatizat de ceea ce a experimentat în Primul Război Mondial, pilotul Larry Darrell este în căutarea sensului vieţii. Şi acesta nu implică muncă şi reconstrucţie, ci pur şi simplu „tăiat de frunză la câini” dintr-o moştenire. Cei din jur sunt, fireşte, victime colaterale – logodnica lui nu se mai vede cu verigheta pe deget, tatăl prietenului primeşte o uşă în nas când se oferă să dea o mână de ajutor pentru „reintegrarea” lui Larry, nimic nu funcţionează pentru a-l scoate pe cel care nu mai vrea să facă nimic din… a nu mai face nimic. Şi unde poţi să faci asta mai cu stil decât în Paris?
Neconsolată, logodnica Isabel îl vizitează în noul lui cuibuşor de nebunii fără direcţie, dar Larry nu îi poate propune decât să i se alăture în derivă, lucru pe care femeia nu îl acceptă. Se eliberează de el şi se cunună cu un milionar, în timp ce Larry, constant cu decizia luată, porneşte hai-hui prin Europa. Îşi ia tot felul de joburi, prin mine de cărbuni şi pe nave de pescuit, ajunge în India, apoi se întoarce la Paris. Îşi va găsi „busola”? Sau depresia post-război va învinge până la urmă?
„Vălul pictat”. Roman de o profunzime şi o esenţă care fac cititorul să se tot reîntoarcă la atmosfera lui ca un bob de miere în care a alunecat o picătură de pelin, „Vălul pictat” este povestea iubirii pe care nu reuşeşti s-o recunoşti în tine nici dacă te izbeşte în faţă. Kitty este nemulţumită de poziţia umilă a bărbatului ei, „doar” un bacteriolog fără perspective sociale strălucitoare. Crede sincer că a făcut o greşeală cununându-se cu el. E vina maică-si, o femeie limitată, care, ea însăşi dezamăgită, şi-a transferat ambiţiile asupra fiicei şi atât s-a codit, până când frumoasa Kitty a ajuns aproape fată bătrână.
Panicată, l-a acceptat pe acest Walter… dar avea o pasiune pentru atleticul şi sclipitorul (sclipiciosul?…) Charlie Townsend, a cărui umbră îi bântuie căsnicia. Iar Walter ştie şi de drobul de miere din inima femeii şi de tuşa de pelin care îl face s-o avertizeze că Townsend nu-şi va părăsi nevasta niciodată. Confirmarea vine rapid: „Trebuie să ne căsătorim, aşa cum ai promis” – „Uşurel, fetiţă. Un bărbat spune multe lucruri atunci când este cu pantalonii în vine”… Şi o îndeamnă să plece cu soţul ei într-un focar de holeră. Iubire mare!
Walter şi Kitty abia îşi vorbesc pe drumul spre China profundă, acolo unde serviciile medicului sunt solicitate imperios. Sunt soţi doar de faţadă, dorm separat, dar femeia începe să vadă diferenţa dintre bărbaţii din viaţa ei foarte încet, ca picătura chinezească…
„Liza din mahalaua Lambeth”. William Somerset Maugham a scris această poveste ciudată şi totuşi atât de aderentă la fiinţa oricărui cititor în timpul în care practica medicina. Liza Kemp lucrează într-o fabrică, este iubită de un băiat pe care îl cam respinge şi în loc devine amanta unui bărbat cu cinci copii care îşi bate nevasta (la un moment dat îi învineţeşte un ochi şi amantei, doar pentru că a întârziat la rendez-vous pe motiv de pălăvrăgeală cu altă femeie…). Tânăra eroină intră într-o situaţie imposibilă, cu scandaluri în public din partea nevestei oficiale, cu un oprobriu cât lumea pe cap şi nu vede luminiţa de la capătul tunelului: dragostea lui Tom, cel respins, care o iubeşte suficient de mult încât să-i propună să fie nevasta lui chiar dacă e gravidă cu amantul.
Straniu, dar adevărat în toate vremurile, majoritatea oamenilor îşi duc necazurile fără să le ateste ca atare în forul interior; nu văd violenţa domestică pe post de inamic, ci ca pe un dat al vieţii; nu văd legătura extraconjugală decât ca un motiv de scandal spumos (când Liza este atacată de nevasta lui Jim, lumea se strânge ca la circ, să amplifice încăierarea); nu văd alcoolismul ca pe un motiv de izolare socială; nu-şi văd traiul tumefiat ca pe ceva nedrept, care poate fi îmbunătăţit. Un soi de resemnare oblomovistă pluteşte deasupra lumii acestei poveşti şi fiecare dintre noi, cititorii, cunoaştem şi în mileniul trei cel puţin un caz de acesti tip, chit că societatea îşi spune zilnic în oglindă cât de mult a evoluat…
Citiţi!
Vezi toți autorii recomandați de bookuria în categoria lecturi fundamentale.
„Oamenii cer critică, dar tot ce-şi doresc de fapt este laudă”
„Banii sunt ca un al şaselea simţ, fără de care nu le poţi utiliza la maximum pe celelalte cinci”
„Anul acesta nu mai suntem cei care am fost anul trecut, nici noi, nici cei pe care îi iubim. Este un noroc choir ca, aşa, schimbaţi, să putem continua să iubim o persoană schimbată”
„Fericirea tinereţii este iluzia celor care au pierdut-o”
