Lista Bookuria: 10 romane românești contemporane care merită citite
Prețul de azi: „Solenoid”, 89,99 lei la Libraria Delfin →
Zece romane de autori români scrise după 1990, de la „Solenoid” și „Cartea șoaptelor” la „Interior zero” și „Vara în care mama a avut ochii verzi”, toate în librării azi.
Literatura română de după 1990 are un mic necaz: mulți cititori încă o descoperă din auzite. Unii s-au oprit la manualul de liceu, alții cred că romanul românesc înseamnă obligatoriu sate, procese și digresiuni de patruzeci de pagini. Între timp, scriitorii noștri au povestit comunismul, tranziția, emigrarea, birourile cu aer condiționat și copilăriile din blocuri cu o libertate și o ironie pe care generațiile dinainte nu și le puteau permite.
Am adunat zece romane scrise în ultimele trei decenii, de autori care se citesc azi și în traducere, prin toată Europa. Sunt cărți foarte diferite: unele lungi și vizionare, altele scurte și tăioase, unele care te fac să râzi și altele după care stai puțin în tăcere. Le leagă un singur lucru: vorbesc despre o lume pe care o recunoști, pentru că e, într-un fel sau altul, și a ta.
Lista Bookuria continuă seria listelor de lectură pornite de Anuța Stănculeanu în 2014. Pe aceeași temă, citește și cele zece cărți de autori români alese de Anuța.
1. „Solenoid”, de Mircea Cărtărescu
Naratorul e un profesor de română dintr-o școală de la marginea Bucureștiului anilor ’80, un om care a renunțat la visul de a fi scriitor și care își ține, în schimb, un jurnal. Casa în care locuiește, ciudată ca o corabie, are sub ea un solenoid, iar viața lui de zi cu zi începe să se amestece cu visele, cu amintirile și cu întrebări foarte mari despre lume. E o carte lungă, care cere răbdare, dar care răsplătește din plin. Dacă vrei să începi cu Cărtărescu „cel mare”, de aici se pornește.
2. „Provizorat”, de Gabriela Adameșteanu
Letiția Branea trăiește o poveste de iubire pe furiș în România anilor ’70, într-o lume în care și sentimentele par să aibă nevoie de aprobare. Adameșteanu urmărește cu o precizie aproape neplăcută gelozia, frica, micile compromisuri și senzația că totul, inclusiv viața, e doar „provizoriu”. Romanul se citește ca o poveste de dragoste, dar rămâi cu el ca o radiografie a unei epoci. Bun pentru cine iubește romanele psihologice, cu personaje pe care le înțelegi chiar și când nu le dai dreptate.
3. „Cartea șoaptelor”, de Varujan Vosganian
În copilăria naratorului, la Focșani, bătrânii comunității armene se adună și își spun povești în șoaptă. Din ele se recompune, bucată cu bucată, drama armenilor din 1915: deportările, drumurile prin deșert, supraviețuitorii care și-au refăcut viața departe de casă, inclusiv în România. Cartea e în același timp roman, cronică de familie și act de memorie. Se citește încet, cu creionul în mână, și nu se uită ușor.
4. „Sînt o babă comunistă!”, de Dan Lungu
Emilia, pensionară într-un oraș de provincie, primește de la fiica ei, plecată în Canada, o întrebare banală: cu cine votează? Încercând să răspundă, descoperă cu surprindere că îi e dor de vremurile de dinainte de 1989, de fabrică, de colege și de micile bucurii ale tinereții. Dan Lungu scrie despre nostalgie cu umor și cu multă tandrețe, fără să judece și fără să idealizeze. Romanul a fost ecranizat de Stere Gulea și e o carte bună de citit în familie, mai ales între generații care nu se înțeleg.
5. „Matei Brunul”, de Lucian Dan Teodorovici
Bruno Matei, un păpușar crescut în Italia, ajunge în România comunistă și apoi în închisoare, unde își pierde memoria. Când iese, cei care îl „recuperează” au grijă să-i construiască o viață nouă, cu amintiri cu tot. Romanul vorbește despre teatrul de păpuși, dar mai ales despre cum poate fi mânuit un om ca o marionetă. Pare o poveste tristă și chiar este, însă Teodorovici o spune cu o delicatețe care te ține lipit de pagini.
6. „Degete mici”, de Filip Florian
Într-un orășel de munte, săpăturile unei echipe de arheologi scot la iveală o groapă comună. Cine sunt morții și cine are interes ca povestea lor să fie spusă într-un fel sau altul devine o întrebare care tulbură tot locul. Filip Florian scrie cu frază lungă, plină de culoare și de umor, iar personajele lui sunt pitorești și foarte vii. Un roman despre trecutul care nu stă îngropat, oricât l-ai acoperi.
7. „Interior zero”, de Lavinia Braniște
Cristina are aproape treizeci de ani, lucrează ca asistentă într-o companie mică din București și duce o viață despre care nimeni n-ar scrie un roman. Doar că Lavinia Braniște scrie tocmai despre asta: despre șefi absurzi, chirii, relații care nu duc nicăieri și senzația că ai rămas pe loc. Tonul e sec, ironic și foarte amuzant, iar cartea se citește repede. Cine a lucrat vreodată într-un birou se va recunoaște, cu un zâmbet strâmb, în multe pagini.
8. „Vara în care mama a avut ochii verzi”, de Tatiana Țîbuleac
Aleksy, un adolescent furios pe toată lumea și mai ales pe mama lui, e obligat să petreacă o vară împreună cu ea într-un sat din Franța. Ce începe ca o pedeapsă devine, încet, ultima lor vară și cea mai importantă din viața lui. Romanul e scurt, scris dur și poetic în același timp, și lovește direct la inimă. Ține o batistă aproape, dar nu te lăsa speriat: e o carte despre iubire, nu despre tristețe.
9. „Grădina de sticlă”, de Tatiana Țîbuleac
Lastocika e luată de la orfelinat de o femeie aspră, Tamara Pavlovna, care o pune să strângă sticle goale pe străzile Chișinăului. Fetița crește între cioburi, în spații care nu-i aparțin și între două limbi care se ceartă, încercând să-și închipuie cine i-au fost părinții. Al doilea roman al Tatianei Țîbuleac e mai amplu și mai întunecat decât primul, dar la fel de intens. O carte despre copilărie, despre rușine și despre cum îți construiești o identitate din resturi.
10. „Exuvii”, de Simona Popescu
Exuviile sunt învelișurile pe care le lasă în urmă insectele când năpârlesc și se transformă. Simona Popescu își privește la fel propriile vârste: copila, eleva, adolescenta care a fost, pe care le întoarce pe toate fețele, cu tandrețe și cu ironie. Romanul, apărut la sfârșitul anilor ’90, amestecă amintirile cu reflecția despre cum devenim cine suntem și despre cât de puțin ne mai recunoaștem în fotografiile vechi. E o carte pentru cititorii răbdători, care se bucură de frază și de detaliu. După ea, îți vine să-ți scoți propriul album de familie din dulap.
Pe aceeași temă
Mai multe romane românești și străine, cu prețurile de azi din librării, găsești în ghidul Bookuria de beletristică. Iar din arhiva seriei, două liste cu autori români care merită redescoperite:
Citește șiLista Anuței: zece romane istorice scrise de autori români
Citește șiLista Anuței: zece romane de dragoste românești
Cum ți s-a părut?
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.












