fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Martori de război şi despre copilăria pierdută

Ultimii martori,,Copilăria mi s-a sfârşit odată cu primele împuşcături… Copilul din mine trăia încă, dar alături de altcineva…” (Efim Fridland, 9 ani)

Amintirile prin ochii copiilor despre atrocitățile comise de ,,oamenii mari”. Cam așa ar putea fi descrisă cartea Ultimii martori de Svetlana Aleksievici. Acest volum a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 2015 și a fost sau va fi publicat în 43 de limbi și în 47 de țări.

Iată-ne în prezența unei radiografii complete, dar sfâșietoare, a ceea ce s-a întâmplat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Totul filtrat prin prisma a 101 copii cu vârsta cuprinsă între trei și doisprezece ani. Mărturii sincere, dar cutremurătoare, încărcate de regrete, tragedii și traume aproape imposibil de povestit în cuvinte simple. 101 povești, 101 gânduri, 101 experiențe. 101 vieți schimbate cu prețul altor vieți. Dar, schimbate radical.

Ultimii martori se înscrie în acel strigăt de a nu mai face această minunată lume un infern. De a nu mai fi prizonieri ai nesiguranței, ai lipsurilor elementare, de a nu mai fi puși în situația de a fugi de bombe: ,,Și așa mi s-a întipărit în minte că război e atunci când nu e tata…” (Jenia Belkevici, 6 ani).

Declarația Zinei Kosiak (8 ani) este una dintre cele mai cutremurătoare și de neconceput în zilele noastre: ,,Ne-a salvat natura, eram ca niște rumegătoare. Primăvara, pe o rază de câțiva kilometri în jurul orfelinatului nu înflorea nici un copac, pentru că noi mâncam toți mugurii, jupuiam chiar și scoarța tânără.  Ca de altfel și a lui Sașa Kavrus (10 ani): ,,Trecem noi pe lângă niște copaci arși. Grânele  nu sunte secerate, cartofii cresc. Merele sunt toate căzute pe pământ, perele… Dar oamenii nu sunt… Pisicile și câinii fug. Sunt singuri. Nu sunt oameni. Nici țipenie de om. Niște pisici flămânde….

În mod normal, copiii de la școală au manuale. Copiii cu familii se simt iubiți, împliniți, cu un sprijin necasar viitoarei dezvoltări. Acești ,,Ultimii martori” aveau, din păcate, un singur manual: războiul. Cert este că marea majoritate a lor au ajuns să aibă profesii remarcabile: doctor, inginer, profesor, învățător, constructor, administrator, etc.: ,,Războiul este manualul meu de istorie. Singurătatea mea… Am pierdut timpul copilăriei, ea a dispărut din viața mea. Sunt un om fără copilărie, în loc de copilărie, am avut războiul(Vasea Harevski, 4 ani).

Aceste mărturii, amintiri a unor pagini trăite în viața reală, sunt nu numai redescrierea unui adevăr istoric, ci cu mult mai mult decât atât. Aceaste pagini sunt frânturi dintr-o realitate compulsivă, integratoare prin ceea ce acei copii și-au adus aminte astăzi de dincolo de ingenuitate, de sechele, de dorința și regretul suprem de a nu se fi întâmplat. Un amalgam de trăiri și intensități, de simțiri și frici existențiale. Frica… această ultimă redută a umanității… trăită la o intensitate greu de imaginat pentru un om obișnuit, chiar greu de conceput pentru o societate modernă.

Acestor copii, ca de fapt multora, le-a fost pur și simplu interzisă copilăria. Le-au fost interzise verbele a zâmbi, a juca, a trăi (fără grijile unui om matur). Toți acești copii ne descriu în fraze înduioșătoare, cu urme de mari regrete (firești!), ceea ce nu au mai putut desăvârși: copilăria. ,,Pentru noi interesant era să visăm cum se va termina războiul și cum vom începe să trăim după război. Cum o să mâncăm bomboane și plăcinte (Inna Levkevici, 10 ani) sau ,,Dar niciodată nu pot fi pe deplin fericită. Nu reușesc. Mă tem de fericire. Mi se pare mereu că acuși-acuși o să se termine. Tot timpul trăiește în mine acest «acuși-acuși». O frică din copilărie…” (Tamara Pahimovici, 7 ani).

Peisaje vii, atent conturate de scriitoare, integrate armonios prin mărturiile protagoniştilor cărţii, fapte simple şi, în acelaşi timp, atât de complicate pentru priceperea unui copil, sunt întâlnite aproape în fiecare pagină. De fapt, fiecare poveste porneşte de la o descriere şi continuă cu analize psihologice de o tărie şi trăire cum rar poţi găsi.

Ultimii martori este o carte memorabilă despre ceea ce nu (mai) trebuie să facă ,,oamenii mari”, despre copilărie ,,furată”, despre necunoscut, despre vieţile marcate ale unor copii. Marcate pentru totdeauna! Iată şi de ce: ,,Cât îmi doream să nu mor!… Nu-ţi doreşti niciodată aşa de mult să trăieşti ca în război…” (Saşa Soleanin, 14 ani); ,,În timpul războiului am aflat atâtea lucruri… Mai mult decât într-o viaţă întreagă…” (Lena Aronova, 12 ani); ,,Cum de am supravieţuit, după ce am murit de o sută de ori? Nu ştiu… Îngerul meu m-a salvat. M-a convins. Şi acum îmi apare, îmi plac nopţile în care luna străluceşte cu putere în fereastră. Cu o lumină albă…” (Zoia Majarova, 12 ani).

Ca și concluzie o să citez declarația Zinei Șimanskaia de 11 ani: ,,Privesc în urmă zâmbind… Cu uimire. Oare asta mi s-a întâmplat mie?

Cartea Ultimii martori de Svetlana Aleksievici poate fi cumpărat cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.

Recenzie de Adrian Stângă

bogdan
Total
9
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Sydney, liber pentru street art

Next Article
Editura Baroque

Minim 40% reducere la cărțile Editurii Baroque

Related Posts

Total
9
Share