Javier Marias – Mâine în bătălie să te gândești la mine, trad. Cătălina Vasile, ed. Univers, 2012
Cu proza lui Javier Marias m-am întâlnit întâmplător. Am fost nevoită să citesc anumite cărți și, dintre mai multe, am ales și apoi pentru că am vrut să cunosc și scriitura altor autori de care nu auzisem până atunci. Cărțile lui Marias m-au cucerit din prima clipă și de aceea, ori de câte ori am ocazia, mai cumpăr o carte semnată de el, deși în România nu are foarte multe traduceri la până acum. Din păcate.
Javier Marias are un stil unic și o modalitate interesantă de a gândi personajele. Îi este de ajuns un singur personaj să creeze un roman întreg fără să te plictisească. Folosește foarte puțin linia de dialog, mizând mai mult pe introducerea dialogului în text și pe crearea unor imagini descrise din perspectiva personajului principal, imagini care, deși sunt foarte lungi, nu te plictisesc niciodată.
Povestea romanului de față este scurtă: moartea unei femei aproape necunoscute în brațele personajului principal și încercarea acestuia de a se ”explica” familiei îndurerate. Important este modul unic prin care este tratată această situație. Punctul de plecare îl reprezintă întâlnirea cu Marta Tellez în apartamentul ei, o femeie pe care o cunoscuse de puțin timp. Soțul ei, Dean Eduardo, este plecat într-o călătorie de afaceri la Londra, în timp ce ea rămâne acasă la Madrid, cu copilul ei de doi ani și hotărăște să-l sune pe străinul pe care-l cunoscuse de curând. Seara decurge normal, însă un accident în baie îi devine fatal Martei. Naratorul (aflăm mai târziu că îl cheamă Victor) povestește trăirile sale referitoare la experiența morții Martei, care durează câteva ore cel puțin, femeia rămânând imobilizată, neștiind că o așteaptă moartea și având un străin lângă ea. Întâmplarea se petrece în timp ce la televizorul cu sonorul oprit se derulează nestingherit filmul Clopote la miezul nopții, film ce va mai reveni în relatarea naratorului.
”Mâine în bătălie să te gândești la mine, fie ca spada ta să cadă fără tăiș”, își spune Victor pe când asistă neputincios la situația ce-i va schimba monotona viață. Este scenarist de televiziune (deși munca lui ajunge să fie plătită, dar niciodată pusă în scenă) și ghost writer, muncă ce o împarte cu prietenul său ciudat, Ruiberriz, apreciat pentru munca sa, dar nu și pentru caracter. Tot prin el va ajunge, mai târziu, să cunoască personal familia Tellez.
Până atunci el devine un ”hanter” – moartea Martei obsedându-l atât de mult încât nu se odihnește nicio clipă în încercarea de-a afla cât mai multe despre familia ei: în special despre soțul Dean, sora Luisa și tată, bătrânul Tellez. Fără ca ei să știe, el pătrunde intim în secretele familiei, deși Marta nu i-a fost atât de apropiată, aflând multe secrete bine păstrate.
Între timp, naratorule lasă să aflăm și ceva din viața lui, povestind despre fosta sa soție Celia și prostituata Victoria, care seamănă foarte mult cu soția (el nu va afla niciodată dacă sunt una și aceeași, deși ambele par să-l marcheze cumva). Și față de ele manifestă o atitudine obsesivă și încearcă să găsească lucruri care nu sunt acolo. Moartea și iubirea par două extreme foarte bine înrădăcinate în mintea autorului. Nu este nicio surpriză deoarece mai găsim la Javier Marias aceste sentimente, trăiri ce par să bântuiască personajele lui principale.
Victor reușește să se apropie de familia Tellez, dar nu poate evita, ca în urmărirea Luisei, să nu fie descoperit și să trebuiască să spună adevărul ce în ultima lună l-a măcinat zilnic. Confruntarea cu soțul Dean este inevitabilă. Adevărul trebuie spus. Doar că, spre surprinderea naratorului, Dean nu este omul care să se răzbune, din contră, îl face părtaș la propriul său secret și-i împărtășește propria durere personală.
Cartea te ține în suspans tot timpul, pe alocuri intrigându-te și făcându-te să citești fără nicio pauză. Îmi place foarte mult metoda lui Marias de a-și imagina viu și în detaliu, din perspectiva naratorului principal, ce fac celelalte personaje, cum s-ar desfășura lucrurile, cum ar putea decurge o situație sau alta. La fel ca în realitate, când fiecare dintre noi, înainte de un eveniment (fie că este o întâlnire, un examen, prima zi de muncă sau încheierea unei afaceri) ne gândim și ne imaginăm multe scenarii. Javier Marias este un autor foarte bun, iar cărțile sale nu dezamăgesc niciodată.
Emilia Zăinel
Cartea poate fi cumparata online de aici.
am citit-o si eu. un stil foarte greu de urmarit are autorul asta! cartea e plina de detalii si divagatii obositoare si fara nicio legatura cu scenele sau personajele despre care scrie, de multe presupuneri inutile, paranteze, o dezlanare totala!