Numele traducătorului pe copertă a ajuns la tribunal: un traducător francez a câștigat parțial împotriva Flammarion
Reducerea zilei: până la −76% la Libris.ro →
Tribunalul din Paris a judecat unde trebuie tipărit numele traducătorului. De la ALTA și International Booker la o editură din România: coperta, ca loc de recunoaștere.
Un traducător francez a dus-o pe Flammarion la tribunal pentru locul în care editura i-a tipărit numele pe trei cărți, iar pe 5 noiembrie tribunalul din Paris i-a dat dreptate pentru una dintre ele, scrie ActuaLitté. Guillaume Villeneuve cerea 30.000 de euro doar pentru ediția din 2022 a cărții „Les Routes de la soie” de Peter Frankopan, unde numele lui lipsește de pe ambele coperte.
O regulă scrisă, dar fără putere de lege
Traducătorul a invocat codul semnat în 2012 de asociația traducătorilor literari (ATLF) și sindicatul editorilor (SNE), care cere numele pe una dintre coperte și pe pagina de titlu. Instanța l-a socotit neobligatoriu și a judecat după contracte. Un volum de John Milton din 2009 nu avea numele nici pe copertă, nici pe pagina de titlu, deși contractul le promitea „în măsura posibilului”, așa că Flammarion trebuie să-l tipărească dacă retipărește volumul. La Frankopan, numele de pe clapetă, „greu de citit”, împreună cu cel de pe pagina de titlu, a fost socotit suficient.
Traducătorii francezi se organizează de peste 50 de ani
Disputa vine dintr-o breaslă cu instituții vechi. ATLF s-a înființat în 1973, și-a dat în 1988 un cod de deontologie, iar în 2013 a scris, împreună cu SNE și sub egida Centrului Național al Cărții, un ghid al traducerii literare, arată Wikipedia în franceză. Tot de acolo aflăm că legea franceză îi asimilează pe traducători cu scriitorii, că între 1985 și 1998 jumătate din juriul Marelui premiu național al traducerii era propusă de ATLF și că asociația a inițiat în 1986 Consiliul European al Asociațiilor de Traducători Literari (CEATL).
Același argument, în procesele cu AI
Peste ocean, traducătorii folosesc aceeași idee într-o luptă mai mare. Asociația Traducătorilor Literari Americani (ALTA) și alte 11 organizații au depus pe 30 octombrie un memoriu în procesul autorilor împotriva OpenAI și Microsoft. Traducerea literară e o operă originală, protejată de drepturi de autor, iar traducătorii trebuie recunoscuți ca autori, susține ALTA, citată de Publishers Weekly. Directoarea ei, Katrine Øgaard Jensen, a ales o comparație din muzică: „Imaginați-vă că lui Jimi Hendrix i s-ar fi cerut să corecteze o variantă făcută de AI a piesei «All Along the Watchtower» a lui Bob Dylan, în loc să-și creeze propria versiune.” Memoriul e separat de cel depus de asociația editorilor americani (AAP), care susține că folosirea operelor fără permisiune amenință piața cărților originale.
Coperta, ca loc de recunoaștere
În lumea anglofonă, coperta a devenit chiar miza unei campanii. Jennifer Croft, traducătoarea din polonă a lui Olga Tokarczuk, a pornit #TranslatorsOnTheCover cu un eseu în The Guardian, „De ce ar trebui traducătorii numiți pe coperte”, împreună cu Society of Authors și cu scriitorul Mark Haddon, potrivit Wikipedia. În 2018, Croft luase International Booker pentru traducerea romanului „Flights”, iar în 2022 traducerea ei la „The Books of Jacob”, tot de Tokarczuk, a ajuns pe lista scurtă a aceluiași premiu.
La acest premiu, din 2016, cele 50.000 de lire se împart în mod egal între autor și traducător; prima traducătoare care l-a împărțit a fost Deborah Smith, pentru „The Vegetarian” de Han Kang. Din 2027, cu un nou sponsor, Bukhman Philanthropies, premiul se dublează la 100.000 de lire, notează Wikipedia.
Și la noi, pe copertă
Un exemplu proaspăt vine din România. Editura Diana a pornit proiectul GROW, finanțat prin programul Europa Creativă: 18 cărți pentru copii și tineri, traduse din neerlandeză, ucraineană, franceză, germană, spaniolă și norvegiană de șase traducători literari. Fiecare titlu va avea 2.000 de exemplare, iar numele traducătorului va fi pe coperta fiecărei cărți, „ca recunoaștere a rolului traducătorilor literari în circulația literaturii europene”, anunță editura în comunicatul publicat de Agerpres. Proiectul ține din 1 noiembrie 2026 până la 31 octombrie 2029, cu 18 cluburi de lectură, jumătate online și jumătate în școli; primele cărți apar în 2027.
Sursa articol: ActuaLitté (20 noiembrie 2026)
Cum ți s-a părut?
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
Mai citește
Noutăți și știri British Library vrea să închirieze firmelor trei săli de lectură, iar paznicii trec la un contractor privat
Noutăți și știri Cât valorează o carte veche românească? Biblia din 1688 de la Târgoviște, între estimarea muzeului și prețurile de licitație
Noutăți și știri