Jean Valjean
Nouăsprezece ani de ocnă pentru o pâine, apoi o viață întreagă în care încearcă să fie altcineva decât omul care a ieșit de acolo.
O pâine furată dintr-o vitrină spartă, în iarna lui 1795. Pentru atât, Jean Valjean primește cinci ani de ocnă la Toulon. Trei încercări de evadare și o împotrivire la arestare i le fac nouăsprezece. Când iese, are un pașaport galben care îl arată oricui drept fost ocnaș, iar hangiii îl dau afară din prag.
Omul care intrase plângând și a ieșit împietrit
Înainte de închisoare era un tăietor de crengi dintr-un sat, rămas orfan devreme, care își ținea sora văduvă și cei șapte copii ai ei. Hugo nu-l prezintă ca pe un nevinovat: furtul s-a întâmplat. Ce arată romanul e ce fac cu un om cei nouăsprezece ani. Naratorul o spune direct – a intrat în ocnă hohotind și a ieșit împietrit, a intrat deznădăjduit și a ieșit posomorât.
La Digne, singurul care îi deschide ușa e episcopul Myriel. Valjean îi fură argintăria și fuge. Jandarmii îl aduc înapoi a doua zi, cu argintăria în desagă, iar episcopul le spune că i-a dăruit-o el și că omul uitase sfeșnicele. Rămas singur cu el, îi spune că îi cumpără sufletul ca să îl scoată din duhul răului și să îl dea lui Dumnezeu. De aici pornește tot restul cărții. Poliția, în schimb, trece fapta la dosar; Hugo nu lasă nimic să fie curat de tot.
Domnul Madeleine, primarul care nu poate dormi
Câțiva ani mai târziu, la Montreuil-sur-Mer trăiește un industriaș pe nume Madeleine. A pus pe picioare manufacturile orașului, a ridicat un spital, un orfelinat și școli, iar oamenii l-au făcut primar. E Jean Valjean, cu alt nume. Faptul că și-a construit o viață bună pe o identitate falsă e miezul dramei lui: de fiecare dată când ar trebui să aleagă între liniștea lui și un om nedreptățit, alege omul și pierde liniștea.
Așa ajunge să o scoată pe Fantine, o muncitoare de la el din fabrică, din mâinile poliției, și să-i promită că o aduce pe fetița ei, Cosette, de la hangiii Thénardier, care o foloseau pe bani. Și tot așa, când un biet om pe nume Champmathieu e judecat în locul lui, Valjean se duce în sala de tribunal și spune cine e.
Javert, umbra care nu se desprinde
Inspectorul Javert nu e un răufăcător, și aici stă puterea cărții. E un om care crede că legea și binele sunt același lucru și care își face datoria fără urmă de ură. Îl bănuiește pe primarul Madeleine din ziua în care îl vede ridicând o căruță de pe un bătrân – numai un ocnaș de la Toulon are putere ca aceea. De atunci îl caută ani la rând, prin mănăstiri, prin cartiere sărace, prin Parisul răscoalei din iunie 1832, unde Valjean ajunge în spatele baricadelor ca să fie aproape de Cosette, fata pe care a crescut-o. Ce se întâmplă acolo, la baricadă, între el și Javert, e unul dintre lucrurile pe care merită să le descoperi singur.
De ce ține minte lumea un număr
Pe scenă și pe ecran, Jean Valjean se prezintă azi cu o matricolă: 24601, numărul lui de la ocna din Toulon. În roman, cifrele acelea apar de două ori în tot volumul, iar el mai primește și un alt cod de ocnaș pe parcurs; musicalul a păstrat unul singur și l-a făcut celebru. E un exemplu bun de cum funcționează un personaj mare: lumea reține un detaliu mărunt și îl duce mai departe, uneori fără să fi deschis cartea.
Cartea, pe scurt
„Mizerabilii” a apărut pe 31 martie 1862, cu Hugo în exil la Guernsey, și a fost tipărită întâi la Bruxelles. E uriașă: cinci părți, 48 de cărți, 365 de capitole, în jur de 655.000 de cuvinte în franceză, printre cele mai lungi romane scrise vreodată. Acțiunea pornește în 1815 și ajunge la răscoala pariziană din 5–6 iunie 1832, iar pe drum Hugo se oprește să scrie despre bătălia de la Waterloo, despre canalizarea Parisului sau despre argou, capitole întregi care nu mișcă povestea cu un pas, dar explică lumea în care se petrece. Cronicile vremii au fost adesea dure; publicul nu le-a ascultat.
Autorul, în două vorbe
Victor Hugo (1802–1885) scrisese deja „Notre-Dame de Paris” în 1831 când, după ce Ludovic Napoleon a luat puterea în 1851, l-a numit trădător al Franței și a plecat din țară. A stat în exil până în 1870, cea mai mare parte în insula Guernsey, unde a și terminat „Mizerabilii”. La moartea lui, Franța i-a făcut funeralii naționale: peste două milioane de oameni, cele mai mari din istoria țării. E îngropat în Panthéon.
Celelalte personaje din carte
Citate
Jean Valjean entered the galleys sobbing and shuddering: he went out hardened; he entered in despair: he went out sullen.
Victor Hugo, Les Misérables, vol. II, cartea II, cap. VI, în traducerea engleză a lui Charles E. Wilbour (en.wikiquote.org)
I am purchasing your soul, I withdraw it from the spirit of perversity and I give it to God Almighty.
Victor Hugo, Les Misérables, cartea II, cap. XIII – cuvintele episcopului Myriel, traducere engleză (en.wikiquote.org)
Personaje asemănătoare din alte cărți
Katniss Everdeendin „Jocurile foamei. Seria Jocurile foamei. Vol.1”temerar, strateg și pasional
Potrivire84%
Jane Eyredin „Jane Eyre”temerar, strateg și pasional
Potrivire81%
Lizucadin „Dumbrava minunata”temerar, strateg și pasional
Potrivire81%
Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.