Filialele București ale Uniunii Scriitorilor au decernat Premiile pentru anul 2015, în cadrul unei festivități care a avut loc la Teatrul Metropolis. În prezența unui numeros public, a unor invitați de marcă și a mass-media, cunoscutul jurnalist și scriitor Carol Roman a primit Premiul „Opera omnia”, pentru întreaga activitate de creație publicistică.
În deschiderea evenimentului, Varujan Vosganian, Prim-vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din România, a punctat locul literaturii în peisajul modernității, reiterând că scriitorii au o ,mare responsabilitate în fața istoriei”: „Suportul literei scrise este tot mai fragil. Omenirea merge spre aparențe și tot mai puțin avem șansa de a vedea ce este în spatele creației. De aceea recomand confraților mei cerneala, la fel de vie ca sângele”. În contextul decernării premiilor pentru anul 2015, vorbitorul s-a referit la omagierea celor care acceptă „provocarea pașnică a hârtiei albe”, arta fiind un exercițiu de sinceritate, care „cucerește fără umilință și învinge fără victime”.
În ziua pe care organizatorii au numit-o una a culturii, Uniunea Scriitorilor, prin directorul Muzeului Național al Literaturii, Ioan Cristescu, a considerat necesar să afirme că festivitatea de premiere este un gest de onorare a „oamenilor cei mai generoși: creatorii de cultură”.
Premiul „Opera omnia”, pentru întreaga activitate de creație i-a revenit jurnalistului și scriitorului Carol Roman, director al revistei „Balcanii și Europa”, considerat „decanul de vârstă al presei românești”. Autor al unui mare număr de lucrări publicistice, scrise pe cele mai diverse tonuri, de la „Misterele Revoluției române” până la „De ce n-a ajuns Bulă președinte…”, Carol Roman a intrat în conștiința opiniei publice ca un autor care transcede vremurile și generațiile în special prin ancheta internațională care a cunoscut un succes răsunător încă din anii 1970, intitulată „Există un secret al celebrității?”. Republicată în mai multe ediții, tradusă în mai multe limbi străine, cartea conține răspunsurile la această întrebare ale unui număr de laureați ai Premiului Nobel din mai multe domenii și constituie, după cum consideră acad. Răzvan Theodorescu, „o provocare pentru deformările unui prezent în care atâția gogomani se închipuie celebri”. Din zecile de volume semnate de Carol Roman se remarcă, de asemenea, cartea „În balansul vremurilor”, radiografie a unei vieți trăite în presă și care prilejuiește evocarea unor întâlniri unice și colaborări ale autorului cu personalități de excepție ca George Călinescu, Zaharia Stancu sau Zoe Dumitrescu Bușulenga. De altfel, acest volum a fost distins cu Marele Premiu al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pentru anul 2015. „Mulțumesc juriului pentru această distincție. Pot să vă spun că am reunit între coperți de carte, printre altele, o corespondență de excepție cu unele dintre cele mai mari personalități ale vieții publice mondiale, într-o vreme în care deschiderea României spre Occident era încă posibilă. Am continuat să fiu un jurnalist dedicat oamenilor și adevărului indiferent de vremuri”, a spus Carol Roman.
În cadrul festivității s-au oferit distincții marilor câștigători la categoriile Poezie – Nora Iuga, Linda Maria Baros; Proză – George Bălăiță, Bogdan Ionescu Lupeanu, Ștefan Mitroi, Mihai Antonescu, Ștefan Dimitriu; Dramaturgie – Ion Bogdan Martin, Olga Delia Mateescu; Critică și istorie literară – Nicolae Bârna, Mircea Anghelescu, Stan V. Cristea; Traduceri literare – Marian Dobrescu, Alexandru Scudeti, Liliana Iacob, Alexandru Calciu; Literatură pentru copii și tineret – Ligia Vișoiu, Nicolae Cojocaru.
Un moment aparte l-a constituit dialogul dintre scriitorul Carol Roman și tânărul autor Cezar Pârlog, episod petrecut după evenimentul de decernare a Premiilor și în cadrul căruia scriitorul din generația tânără i-a mărturisit lui Carol Roman că volumul „Există un secret al celebrității?”, pe care l-a citit de mai multe ori și l-a studiat cu atenție, i-a marcat gândirea și atitudinea față de literatură. A fost un moment definitoriu pentru felul în care cărțile știu nu doar să scrie istoria unor timpuri, ci mai mult, să învingă și să arate că o operă nu se termină cu ultima pagină. Dimpotrivă; povestea abia începe.
