Ernesto Sabato – Despre eroi și morminte, trad. Tudora Șandru Mehedinți, ed. Humanitas, 2013
Am mai citit Înainte de tăcere și Tunelul de Sabato, care se evidențiază cu o proză proaspătă și originală. Despre eroi și morminte mi-a plăcut mai mult decât celelalte două, deoarece are o altă complexitate și dezvoltă o altă idee. Aici sunt îmbinate trei planuri ce au ca punct de susținere trei personaje, dar toate se întrepătrund, iar destinele acestora sunt la fel de tragice, cu toate că unul dintre ei va avea ocazia să o ia de la capăt.
Începem cu povestea lui Martin, un tânăr care se îndrăgostește iremediabil de Alejandra, pe care o întâlnește în parc. Sentimentele pentru ea durează ani de zile, deși aceasta nu pare să-l iubească așa cum ar dori el, fiindcă viața ei de adolescentă (fiind mai mare cu câțiva ani decât el) se derulează altcumva. Din acest motiv întâlnirile lor sunt destul de rare, astfel încât nici nu se pot numi cuplu. Ni se prezintă toate acestea printr-o discuție dintre Martin și Bruno, un prieten de familie al Alejandrei, despre care vom afla mai târziu cine este și ce rol are. Din când în când găsim vocea naratorului care se întrepătrunde printre pasajele despre viața complicată a celor doi tineri. Autorul este omniprezent în acele momente în care ori se vorbește despre Alejandrei, ori despre Martin sau Bruno, dar cel mai adesea despre niște personaje care nu mai sunt în viață, povestea generalului Lavalle din Armata Anzilor și oamenilor săi care au fugit zile întregi, până când au dispărut încetul cu încetul.
Povestea rudelor fetei, care au luptat în războiul încheiat de ani de zile, își face simțită prezența prin Alejandra Olmos și a străbunicului acesteia, ajuns la o vârstă înaintată. Iar povestea familiei Olmos își pune amprenta asupra întregii povești, deoarece indiferent ce se petrece, tot la aceasta se întoarce.
În timp ce Martin derulează toate întâlnirile cu fata roșcată, destăinuindu-se lui Bruno și analizând trecutul până la epuizare, Alejandra trăiește într-o lume complet străină de naivitățile adolescentului, o lume enigmatică pe care Sabato nu ne lasă să o cunoaștem nici măcar pe jumătate.
Vezi aici mai multe carti scrise de Ernesto Sabato
Planul doi este despre Fernando Vidal Olmos, tatăl Alejandrei, un om cu trăsături bine definite, care nu ține la femei și care face o obsesie pentru orbii din Buenos Aires, dedicându-și ani de zile cercetării sectei lor, fiindcă este convinsă că lumea subterană este a lor, iar pe cea de deasupra reușesc să o controleze. În tratatul despre orbi, ni povestește despre aventura lui în cercetarea acestora, în urmărirea neîncetată a orbilor de la metrouri, despre sacrificiile pe care a trebuit să le facă pentru a afla unele detalii despre ei. Restul oamenilor nu mai există, decât el și orbii malefici. Trebuie să mărturisesc faptul că Sabato a reușit să facă atât de real și palpabil acest aspect, încât am început să simt și eu pe pielea mea teroarea ce nu-l părăsea niciodată pe Fernando. Am început să cred în conspirația orbilor, așa cum credea el.
În planul trei îl găsim pe Bruno și povestea lui, fără a fi însă vorba despre el, ci mai mult despre familia Olmos și Fernando. Bruno fusese prieten al familiei Olmos, fiind îndrăgostit de mama Alejandrei, Georgiana, când aceasta era mică. Iar el avusese o prietenie strânsă cu Fernando când erau adolescenți.
Așa că Bruno ne ajută, prin detaliile pe care le oferă despre familia Olmos, să ne dăm seama și mai bine de situație, să cunoaștem mai în detaliu enigma acestor oameni ciudați, fiindcă încă din timpuri vechi, membrii familiei avuseseră câte o hibă. În prezent fiind vorba despre: Alejandra – o fată anormală care se lupta cu demoni interiori, Fernando – un bărbat obsedat de o presupusă societate secretă, un unchi nebun care cânta la clarinet și străbunicul Pancho – care trăia numai în trecut cu gândul la povestea armatei condusă de generalul Lavalle.
Un roman parcă rupt din alt peisaj care vine să tulbure, aș putea spune, liniștea cititorului prin capcanele inteligent așezate de Ernesto Sabato. Se pare că autorul, în ”Raport despre orbi”, a făcut referire la pictorul suprarealist român Victor Brauner care și-a pierdut un ochi după ce a fost lovit cu o sticlă.
”Un Apocalips al timpului nostru” – Salvatore Quasimodo, coperta IV
Emilia Zăinel
Daca va doriti sa cititi cartea, o puteti cumpara cu reducere de aici.
