Încă luptăm chiar și atunci când viața este insuportabilă?
Foarte mulți dintre noi avem un soi de antipatie față de iarnă. Când toate elementele constitutive ale acestui anotimp se regăsesc în interior, în suflet, vremea eseurilor albe are o cu totul altă conotație.
Iernile sufletului. Despre tihna si refugiu in perioade dificile, de Katherine May, este o meditație despre capacitatea de a ne coagula energiile în numele adaptării la tristețe.
Cumpără cartea cu reducere de aici.
Scriitoarea britanică sugerează să ne acceptăm, chiar să ne îmbrățișăm anotimpurile întunecate ale sufletului, pentru că sunt tot ale noastre. În minunatele sale memorii, scriitoarea trece dincolo de ficțiune și împărtășește propria sa luptă de a accepta, fără resemnare, totuși, experiențe teribile cu acest tip de iarnă. Într-o zi, întunericul coboară și îi pune brusc capăt verii: două probleme majore de sănătate, a sa și a soțului, o fac să reconsidere un întreg mod de viață; începe să-și pregătească acasă copilul de vârstă școlară și alege să-și părăsească jobul stabil de la universitate pentru a se concentra pe a fi scriitoare.
După episoade de introspecție de o claritate și o simplitate fermecătoare, scriitoarea împărtășește cu lumea întreagă o concluzie la care mulți putem subscrie: „Toată lumea iernează la un moment dat”. Unele astfel de ierni se strecoară asupra noastră încet, însoțind moartea prelungită a unei relații, înaintarea în vârstă a părinților, încrederea care se pierde cu picătura. Altele sunt îngrozitor de bruște, cum ar fi descoperirea într-o zi că abilitățile sunt considerate învechite, compania pentru a dat faliment sau partenerul este îndrăgostit de altcineva. Involuntară, singuratică și profund dureroasă, fiecare astfel de iarnă este și inevitabilă.
Cu siguranță nu am fost niciodată învățați cum să iernăm. Tristețea este un nor întunecat, de nepătruns, un anotimp în care nu vrem să intrăm niciodată. În loc să-și învețe fiul să fugă de tristețea lui, May îl încurajează să îmbrățișeze iarna. „Ne-am scufundat în lucrurile pe care le iubim: ne-am jucat și am petrecut timp în bibliotecă. Am făcut pirați din argilă uscată la aer și ne-am plimbat prin pădure pentru a aduce acasă conuri de pin. Am luat trenul până la Londra și am vizitat Muzeul de Istorie Naturală, pentru a vedea dinozaurii într-o relativă singurătate. Într-o dimineață deosebit de friguroasă, am profitat de brumă pentru a face bulgări de zăpadă ciudat de indestructibili. Am copt prăjituri și am frământat aluat de pizza. Am călătorit împreună prin momentele întunecate. Nu mă voi preface că a fost distractiv. Dar era totuși necesar. Ne-am înfuriat și ne-am întristat împreună”….
Chiar dacă din instinct ne place să ne imaginăm că este posibil ca viața să fie o vară eternă, Iernile sufletului. Despre tihna si refugiu in perioade dificile îndeamnă, prin simpul și relevantul model propriu de adaptare al scriitoarei, la un pact mental cu gândul că iarna sufletului poate fi, întocmai ca varianta de afară, o tranziție, o regrupare, o perioadă de rezistență care are toate șansele ca, odată trecută, să lase loc primăverii. Și, de ce nu, fiecare poate include în acest episod de curaj și pregătire o privire către frumusețea potențială a acestui fel de iarnă, în care plonjonul în interior, autoevaluarea și contemplarea înțeleaptă pot echivala cu peisaje înzăpezite încântătoare. Iarna poate fi de fapt și o perioadă liniștită, în care vremea rece ne trimite din expansionismul însorit în cugetare, „într-un timp de reflecție și de recuperare, pentru a repune ordinea în casele noastre”.
Cartea Iernile sufletului. Despre tihnă și refugiu în perioade dificile, de Katherine May poate fi comandată online de la Elefant, Libris sau Librărie.net.
