Istoria lui Homo Sapiens este, de fapt, o mică parte din istoria omenirii. Dar știm mult mai multe despre noi decât despre ceilalți „hominizi” care au cutreierat Pământul vreodată. Acesta este, de fapt, nucleul cărții Sapiens. Scurtă istorie a omenirii care are ambiția, în 400 de pagini, să comprime cu sens drumul de la ceramica primitivă la inteligența artificială.
Pentru o primă parte a existenței sale, Sapiens a mărșăluit prin istorie făcând oale de lut. Abia cu vreo 70.000 de ani în urmă a înregistrat o „revoluție cognitivă”, iscată din motive (evoluționiste?) încă neelucidate pe deplin, iar specia a căpătat întâietate planetară, încetul cu încetul. Cu 11.000 de ani în urmă începea „revoluția agrară” și vânătoarea intra în era creșterii animalelor. Cu doar 500 de ani în urmă specia pornea o „revoluție științifică” ce avea să genereze, acum 250 de ani, transformări industriale care ne-au adus, în ultima jumătate de secol, la epoca revoluției biotehnologice. Observând salturile în timp între aceste repere, autorul consideră că această din urmă bornă a evoluției speciei poate însemna sfârșitul lui Sapiens și intrarea în post-omenire, vremea „cyborgilor” nemuritori.
Între aceste straturi temporale Harari inserează momentul definitoriu al dezvoltării limbajului, care l-a făcut pe Sapiens capabil de a gândi abstract și de a coopera (nu în ultimul rând, de a bârfi și a specula…). Nu lipsesc evoluția banilor (cu un accent sistematic pe conceptul creditului), imperiile și comerțul. Și, firește, capitalismul, imperfect, dar preferabil prin superioritate. „Nu am domesticit grâul, ci el ne-a domesticit pe noi. A fost un târg faustian între oameni și grâne, în cadrul căruia specia noastră și-a lăsat deoparte simbioza cu natura și s-a aruncat spre lăcomie și alienare. Revoluția agrară a fost cea mai mare fraudă a istoriei noastre”, arată Harari. Și argumentează cu dieta atât de proastă, zonele lumii unde se moare de foame, aglomerările urbane monstruoase, bolile, insecuritatea și oribilele forme de ierarhie ale contemporaneității. „Agricultura modernă poate fi considerată una dintre cele mai mari crime ale istoriei”, crede Harari.
Dincolo, însă, de toate aceste derulări exterioare, în profunzime, structura fundamentală a emoțiilor umane nu s-a schimbat major. „Obiceiurile noastre alimentare, conflictele și sexualitatea noastră sunt rezultatul felului în care strămoșii noștri vânători au interacționat cu toate aceste revoluții, cu mega-orașele, avioanele, telefoanele și computerele. Astăzi trăim în apartamente suspendate, cu frigidere îndesate, dar AND-ul nostru consideră că suntem tot în savană”, punctează Harari în Sapiens. Scurtă istorie a omenirii. Argumentele sunt efectele adicției față de zahăr și grăsimi sau față de pornografie, „dependenții de aceasta fiind comparabili cu niște obezi, pe altă direcție”.
Cât despre viitor, autorul este sigur că era cyborgilor este aproape, întrucât Sapiens nu mai are „unde să se ducă” și nu mai rezistă fizic în acest cerc vicios, deci trebuie să se reinventeze tehnologic. Evident, specia va putea fi nemuritoare dacă va renunța la violență, dar va putea? Și, până la urmă, este nemurirea o fericire, cea pe care o căutăm de zeci de mii de ani, individ cu individ, eră cu eră? Harrari se îndoiește, dar opțiunea rămâne „pe masă”.
Cartea Sapiens. Scurtă istorie a omenirii poate fi cumpărată cu reducere de la eMAG, Cărturești sau Elefant.
