Carl Sagan a publicat „Lumea şi demonii ei” în 1996, într-o altfel de… lume, în care ziarele aveau tiraje de milioane şi spaţiul virtual părea o fază trecătoare. Poate tocmai de aceea cartea lui Sagan, bazată pe articole mai vechi scrise pentru un anume tip de presă (aceea care doreşte să atragă, să le spună oamenilor şi ceea ce vor să audă), are un aer vintage. Un argument: în anii dinainte de publicarea cărţii, mulţi americani credeau că se află permament în pericol de a fi răpiţi de extratereştri – mici creaturi verzi cu aspect cadaveric care îi luau în nave spaţiale pentru a le colecta fluidele vitale înainte de a-i repune în paturile lor. Erau atât de convinşi, încât un profesor de psihiatrie de la Harvard care a condus un studiu pe această temă afirma că dacă ei susţin aceste lucruri cu atâta tărie, atunci poate, totuşi, li s-au întâmplat! Mai departe, la apariţia cărţii, cercurile imense din lanurile de grâu din Marea Britanie erau un subiect fierbinte nu doar pentru presa engleză. Extratereşreilor au început să li se alăture vârcolacii, vampirii şi alte creaturi asemănătoare, care populau mentalul colectiv în timp ce, în paralel, noile tehnologii duceau lumea dincolo de o mare frontieră a cunoaşterii şi comunicării, aşadar a INFORMĂRII. Dar…
În orice caz, Sagan însuşi şi-ar fi dorit să ia contact cu lumea de dincolo de Terra, fiind un susţinător fervent al cercetărilor în domeniu şi mai târziu autor al cărţii „Contact”, după care s-a făcut şi filmul relativ plauzibil care a avut-o pe Jodie Foster în rolul principal.
Pe aceste coordonate, cartea „Lumea şi demonii ei” este deopotrivă o încântare şi o provocare. Autorul jonglează cu ideea că lumea noastră este încă populată de mistere, în ciuda tuturor descoperirilor care se fac în numele evidenţei. Este punctată cu anecdote, umor şi ironie (uneori la adresa unor personaje ca Dalai Lama), iar aria ei de acoperire este vastă: trece de la istoria constituţională a SUA la procesele vrăjitoarelor din Wurzburg, Germania, 1631, la manipulările masive din vremea lui Stalin, la monopolurile asupra presei şi la entuziasmul din jurul creării bombei cu hidrogen.
Care este calitatea incontestabilă a lui Sagan? Transpunerea fără menajamente a ignoranţei şi a efectelor ei: în anii 90, peste 40% dintre americani nu ştiau unde se află Japonia, aproape tot atâţia habar n-aveau ce înseamnă „Holocaust”, dar 99% ştiau fiecare mişcare – publică sau privată – a lui Michael Jackson. Sagan are o percepţie necruţătoare asupra „neruşinării cu care politicienii au ridicat menţinerea ignoranţei publicului la rang de artă”. Astfel, autorul îşi începe eseul „Maxwell and The Nerds” cu bulversanta afirmaţie a preşedintelui Ronald Reagan, care spunea în 1980 „de ce am înlocui noi curiozitatea intelectuală?”, fiind binecunoscut faptul că fostul atât de popular şef de la Casa Albă şi soţia lui făceau deseori apel la previziunile astrologice şi în treburile personale, ŞI ÎN CELE PUBLICE.
Iar Sagan ştie. Şi ne spune tuturor ce poate însemna ignoranţa şi ce poate genera manipularea. Un exemplu: un legiuitor din Texas a afirmat că „ideea potrivit căreia fiecare om merită educaţie gratuită, sănătate gratuită şi alte lucruri gratuite vine din Rusia, direct din gura iadului”. Fără comentarii…
Cartea poate fi cumparata si online, cu reducere, de aici.
Roxana Ichim
