Portocala mecanică – Anthony Burgess, trad. Carmen Ciora, Domnica Drumea, ed. Humanitas
Cartea poate fi cumparata cu reducere de aici
Anthony Burgess a scris un roman excepțional despre omul alienat, un roman unic prin scriitura pe care nu o vom mai întâlni altundeva. Aceasta este prima barieră de care trebuie să trecem pentru a înțelege gravitatea situației, anularea liberului arbitru în cazul nefericitului adolescent, Alex.
Acest roman a fost ecranizat în 1971, în regia lui Stanley Kubrick. L-am văzut și eu la o vârstă la care probabil că n-ar fi trebuit, nu am reținut multe detalii (o să-l reiau curând), dar m-a marcat violența cu care a fost tratat delincventul Alex, tratamentul acela inuman, aplicat tocmai în scop ”uman”. Este greu de suportat când citești despre el, dar vizual, este și mai rău. De asemenea, anularea efectului muzicii, în special simfonia a IX-a de Bethoveen, se numără printre cruzimile cărții. Să nu poți suporta muzica, spuneți voi ce viață ar fi aceea?
Eu am citit ediția din 2009 de la Humanitas, dar nu știu dacă se mai găsește acuma așa că vă recomand ultima ediție din 2014, care are și o copertă deosebită.
Unicitatea cărții este dată de limbajul aproape inaccesibil inventat de Alex, un gășkar de 15 ani care vorbește într-un slang inventat, numit nadsat, lăsând cititorul să se străduiască să înțeleagă ce se întâmplă cu el și cu gașca lui completată de Moho, Pete și Georgie. Cei patru își încep viața noaptea, făcând unele dintre cele mai oribile fapte: violuri, bătăi, tâlhării etc. Dar acțiunile lor nu pot fi trecute cu vedere. Alex este prins și i se dau mulți ani de închisoare. După doi ani în ”Statocna” alături de alți delincvenți, Alex este ales (pare-se, devine candidatul perfect neschimbându-și atitudinea deloc în închisoare) pentru o metodă de reeducare ce ascunde altă cruzime, chiar dacă autoritățile engleze o prezintă ca pe ceva benefic.
Sunt de ajuns doar două săptămâni ca Alex să fie transformat complet, să fie nevoit să suporte greața și să se simtă foarte rău ori de câte ori vede sau aude despre orice formă de violență, muzică (el fiind mare iubitor de muzică clasică). Devine și un instrument în lupta pentru putere, dar și o victimă a fostelor sale victime.
Este transformat într-un individ alienat, incapabil să facă sau să gândească cel mai mic rău, nevoit să-i schimbe comportamentul în bine, dar fără dorința firească de a face bine, ci nevoit. Cu toate astea, metoda, care și așa ridică multe semne de întrebare, nu se știe dacă va funcționa pe termen lung. Poate că este nevoie decât de maturizare ca să te schimbi, ci nu de tratamente inumane.
”Tinerețea se duce și ea, bineînțeles. Dar când ești tânăr, ești precum un animal. Nu, nu e ca și cum ai fi un animal, ci mai degrabă ca și cum ai fi una dintre jucăriile alea de malenki pe care le vidvezi cum se vând în stradă, ca niște celaveci mici, făcuți din tablă, cu un arc înăuntru și cu o cheiță în afară pe care o răsucești gâr gâr gâr și iată-l cum se itkară, adică merge, Fra. Dar se itkară în linie dreaptă și se lovește de toate lucrurile din cale, poc, poc și nu are cum să le evite. Când ești tânăr parcă ești una dintre aceste malenki mașini”, meditează Alex câțiva ani mai târziu.
Nu este nevoie de mai multe explicații, cu toate că ”Portocala mecanică” este titlul unei cărți din roman, ea este mai mult de atât, nu este doar o simplă coincidență, după cum vă veți da seama. Chiar dacă ați văzut filmul și ați auzit multe despre carte, eu vă recomand să o citiți. Nimic nu se compară cu lectura.
Ti-a placut aceasta recenzie? Vezi aici despre ce carti a mai scris Emilia pe bookuria.
Emilia Zăinel