Scrisori din insula Guernssey, romanul lui Mary Ann, continuat de nepoata sa, Annie Barrows, reprezintă o poartă către o altă lume, un tărâm unde viața își poartă cursul firesc și numai localnicii îl înțeleg pe deplin.
Cartea ne aduce în prim plan un loc magic, insula Guernsey, situată între Marea Britanie și Franța, în largul coastelor Normandiei. Aceasta ne înfățișează nouă, cititorilor un schimb de scrisori între Juliet Ashton, o scriitoare ce publică o serie de articole pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial sub pseudonimul Izzy Bickerstaff și mai mulți locuitori ai Insulei Guernsey, cu care aceasta dezvoltă o relație de prietenie sinceră și pe care va ajunge să îi viziteze în cele din urmă.
Romanul este unul epistolar și totodată cinematografic, autenticitatea scrisorilor creează o atmosferă pe care orice cititor și-o poate imagina cu ușurință ca și cum ar fi martor la cele povestite. Acțiunea este antrenantă, plină de suspans, anumite amănunte lipsesc, însă exact acest lucru condimentează narațiunea lăsând oportunitatea cititorului de a găsi singur un răspuns.
Fir narativ
Personajul principal, Juliet, tocmai revine din turneul de promovare a cărții alcătuite din articolele sale scrise pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Izzy Bikerstaff merge la război și încearcă să găsească un subiect pentru o nouă carte, lucru ce se dovedește mai dificil decât credea.
În această perioadă, primește o scrisoare de la un locuitor de pe Insula Guernesey, Dawsey Adams, care ajunsese în posesia unei cărți ce îi aparținuse protagonistei, Eseuri alese ale lui Elia, scrisă de Charles Lamb. Acesta îi cere ajutorul pentru a putea cumpăra mai multe cărți ale aceluiași autor deoarece pe insula sa nu mai exista nicio librărie în urma ocupației germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dawsey îi povestește și despre clubul de lectură înființat de câțiva locuitori de pe insulă, „Clubul de literatură și de plăcinte din coji de cartofi ” stârnind astfel și mai mult interesul lui Juliet de a afla mai multe.
Urmează un schimb de scrisori între Juliet și alți locuitori ai insulei, Amelia Maugery, Isola Pribby, Eben Ramsey, Adelaide Addison, Clovis Fossey, John Booker, Will Thisbee, Clara Saussey și alții care rămân anonimi, schimb din care Juliet află prin ce au fost nevoiți să treacă aceștia în timpul ocupației germane. Cei din Guernsey au fost complet lipsiți de orice fel de legătură cu Marea Britanie, fiind nevoiți să se supună regulilor impuse de către cei care le ocupaseră insula.
Fiecare locuitor îi aduce la cunoștință lui Juliet fapte și întâmplări din timpul celui de-al Doilea Război Mondial așa cum au fost percepute de ei pe insulă. Astfel, ne putem da seama că aceștia au suportat multe nedreptăți, dar în același timp și-au păstrat speranța.
„Draga mea, Juliet,
Și eu am impresia că războiul nu s-a terminat. Când fiul meu, Ian, a murit la El Alamein – alături de tatăl lui Eli, John – cei care au venit să-mi prezinte condoleanțe și-au imaginat că mă pot alina cumva dacă îmi spun <<Viața merge mai departe.>> Ce prostie, mi-am zis eu atunci, evident că nu este așa și va fi la fel de mort și mâine și anul viitor și mereu. Moartea lui nu se termină. Dar poate că va avea sfârșit durerea pe care a adus-o. Durerea asta care a copleșit întreaga lume, aidoma Potopului din Biblie, și care are nevoie de mult timp să se retragă. Însă deja au apărut niște insulițe de – de speranță? De fericire? Oricum, ceva de genul acesta.” (Shaffer, Barrows, p. 119).
În majoritatea relatărilor celor de pe insulă apare un personaj absent fizic, dar care a rămas în mințile și în sufletele tuturor, Elizabeth McKenna, o tânără cu un suflet mare, care sărea oricui în ajutor, curajoasă și foarte ingenioasă. Aceasta fusese arestată și trimisă într-un lagăr de concentrare nazist după ce ajutase la protejarea unui deținut polonez, un tânăr de 16 ani care nu avea nicio vină pentru locul în care se afla. Ea are și o fiică, pe Kit, împreună cu un ofițer german, Christian, pe care o lasă în grija celor de pe insulă atunci când este arestată.
În prima parte a cărții Scrisori din insula Guernssey, Juliet îl cunoaște și pe Mark Reynolds, un american fermecător, dar autoritar care dorește să se însoare cu protagonista, însă aceasta își dă seama că nu are nimic în comun cu el și atunci îi refuză cererea.
Pe tot parcursul poveștii, există și schimburi de scrisori între Juliet, Sidney Stark, editorul său și un prieten drag din copilărie, dar și cu Sophie Strachan, sora lui Sidney, pe care Juliet o consideră cea mai bună prietenă și sora pe care nu a avut-o niciodată.
În cea de-a doua parte a romanului Scrisori din insula Guernssey, Juliet merge să își viziteze prietenii pe insulă și este primită cu brațele deschise de către aceștia. Chiar și fetița lui Elizabeth, Kit, se atașează de protagonistă și își petrece foarte mult timp cu ea. Tot acum, Juliet își dă seama că este îndrăgostită de Dawsey, iar în cele din urmă îi dezvăluie și lui sentimentele sale.
Concluzie
Scrisori din insula Guernsey este un roman ușor de citit, în care ne sunt înfățișate ororile unui război, dar și micile bucurii care i-au ținut pe oameni în viață. Stilul este unul aparte, autoarele păstrează autenticitatea prin regionalismele și spontaneitatea personajelor, pasajul despre „mamaia Phenn”, bunica Isolei, este reprezentativ în acest sens.
Personal, cartea m-a transpus în atmosfera anului 1946, am trăit alături de personaje, m-am întristat, am râs, dar mai ales, m-am bucurat de viziunea optimistă asupra vieții în ciuda nenumăratelor orori prin care poate trece o națiune. Romanul este un amestec de realism și optimism care ne scoate din cotidianul zilelor noastre.
Comandă cartea Scrisori din insula Guernssey, de Mary Ann Shafer & Annie Barrows, cu reducere, de la Nemira.
