Cu două milenii în urmă, marele Seneca prefigura, genial, forma contemporaneităţii: „Să fii peste tot înseamnă de fapt să nu fii nicăieri”. Ceea ce părea atunci definiţia superficialităţii este azi un mod de viaţă: navigarea continuă pe internet. Asta susţine Nicholas G. Garr în cartea ”Superficialii”, care ne provoacă să realizăm în ce măsură conectarea continuă şi accesul la o multitudine de ştiri şi de imagini în acelaşi timp face creierul uman să piardă capabilităţi de excepţie.
Carte publicata in 2012 la Publica- Cumpara cartea cu reducere
- Traducator: Dan Craciun
- Tip coperta: Brosata
- Format: 145×205
- Numar pagini: 352
- ISBN: 978-973-1931-95-1
Carte publicata in 2012 la PublicaDeşi lumea virtuală nu este un fenomen de masă decât de vreo două decenii, cine îşi mai poate imagina viaţa fără acest concret şi în acelaşi timp abstract? Avem acces instant şi direct la informaţie vastă (ce n-ar fi dat strămoşii noştri să aibă la dispoziţie asemenea documentări?…), stăm conectaţi non-stop cu lumea (ce n-ar fi dat Wellington să poată transmite pe loc vestea victoriei de la Waterloo?…), nu ne mai plictisim nicio clipă (s-ar mai fi sinucis oare Hemingway dacă ar fi avut un computer conectat la internet prin preajmă?…).
Odată trecute în revistă avantajele enorme ale deschiderii totale către lumea întreagă, autorul trece în ”Superficialii” la „partea întunecată” a poveştii, mai întunecată decât ne-ar plăcea să credem. În clipa în care computerul a încetat să mai fie o unealtă de ajutor şi a devenit un mod de viaţă, a început un proces degenerativ al creierului uman, care pierde unele dintre cele mai importante însuşiri: cei care citesc texte încărcate de link-uri înţeleg mai puţin decât cei care citesc pagini simple de carte; cei care vizionează frecvent prezentări multimedia îşi amintesc mai puţin şi mai greu decât cei care îşi stochează informaţia în felul „clasic”; cei distraşi tot timpul de e-mailuri şi alte mesaje înţeleg mai puţin decât cei care se concentrează netulburaţi; cei care jonglează cu mai multe sarcini în acelaşi timp sunt deseori mai puţin creativi şi mai puţin productivi decât cei care fac câte un lucru pe rând.
În sprijinul afirmaţiilor sale, Nicholas G. Garr vine în cartea ”Superficialii” cu propriile mărturisiri („Am observant că nici atunci când sunt departe de computer nu pot să mă desprinde de nevoia de a cerceta internetul”), precum şi cu nenumărate studii care trag serioase semnale de alarmă. Unul dintre cele mai relevante este acela dat publicităţii de Patricia Greenfield, renumit psiholog, care a studiat felul în care tehnologia modernă ne modifică în măsură covârşitoare capacităţile cognitive: „Fiecare mediu dezvoltă în om capabilităţi diferite, care cresc în detrimentul altora. În timp ce privitul continuu la un ecran a făcut să crească o inteligenţă vizual-spaţială, potrivită pentru cei ce vor să devină piloţi sau asistenţi medicali prin monitorizarea mai multor semnale concomitent, pe de altă parte această majorare într-o direcţie a generat slăbirea altor procese, iar ce a urmat sunt deficienţe de exprimare verbală şi în scris, lipsa concentrării, capacitatea slabă de reflecţie, greutatea de a rezolva probleme, degradări ale gândirii analitice, criticii şi imaginaţiei”.
Pe scurt, pe lângă faptul că omul modern este informat la suprafaţă şi are capacitatea de a urmări cu atenţie multe beculeţe luminoase, pierde cu repeziciune elemente esenţiale ale individualităţii, cum ar fi forţa de a avea o opinie profund şi imbatabil argumentată. După cum se ştie, când avem îndoieli, cei mai mulţi dintre noi nu mai fug la cărţi sau la propria minte, ci la… computer.
Cumpara cartea “Superficialii”, de Nicholas G. Garr de aici: Elefant / Libris / eMAG
Roxana Ichim
