Să înveți să te rogi în era tehnologiei – Puterea corupe și îi atrage pe corupți ca un magnet. Lenz Buchmann, medicul dintr-o comunitate incertă, dintr-o țară necunoscută și dintr-un timp neprecizat, se zbate între nenumăratele principii pe care societatea i le năruiește, unul câte unul. Și nu utilizează concluziile decât pentru a-și inhiba toate emoțiile, în numele ambiției și puterii.
Trăim, așadar, ca cititori, în mintea unui medic pentru care pacienții nu înseamnă mai mult decât cazuri… boli… tratamente. Buchmann și-a edificat un soi de cetate interioară cu ziduri înalte, din spatele cărora privește la propria viață ca un spectator. Este conștiincios și atent la detalii, dar nu se oprește niciodată la omul din spatele cazului. Pentru el, bolnavii sunt lipsiți de un element esenanțial: umanitatea. Nici față de cei apropiați nu este diferit: își judecă fratele, deși acesta este un om slab, care are nevoie de ajutor, își admiră în schimb tatăl brutal, dar așa cum admiri o statuie. Lipsește emoția, sentimentul, medicul este ca o peșteră spectaculoasă și… goală.
Buchmann este căsătorit, este un om de succes, dar lipsa emoției și detașarea îl pot face să arate ca un monstru. Dar nu să se poarte astfel, pentru că relaționarea socială are nevoie de o pojghiță de aparență. Și nu este compasiune, ci sentimentul de putere asupra celor care suferă: „Lenz a izbutit să-i salveze viața omului, iar în timpul operației a simțit intensitatea neobișnuită a luptei dintre cele două extreme ale tehnicii medicale: scalpelul său aducând precizie, moralitate și legalitate și, pe de altă parte, cea a bolnavului, efectele clare ale exploziei de asemeni provocate de tehnică”.
În centrul cărții Să înveți să te rogi în era tehnologiei stă, așadar, noțiunea de putere – politică, personală, familială, cu exemple concrete despre cum se poate atinge și păstra… puterea. În opinia autorului portughez, o condiție obligatorie este detșarea emoțională. Din nou și din nou, cu fiecare capitol-meditație, puterea și violența se atrag și se „comandă” reciproc, generând moarte și trădare doar pentru a o lua de la capăt, totul pe fundalul ascensiunii sociale a unui om ce și-a ales cea mai nepotrivită profesie pentru a-și refuza emoția și compasiunea: „Creierul nu este inteligență, nici capacitate extraordinară de a abstractiza, ci vechea și primitiva abilitate de a rezista lumii exterioare, rezistența materială și animalică ce rămâne în interiorul inteligenței și care este important să fie protejată. Un om analfabet sau care nu știe cât fac trei plus trei poate, totuși, să-și considere mintea un reper decisiv atât timp cât știe să ridice o armă și să facă diferența între tăiș și mâner, dintre pat și trăgaci”.
Cartea Să înveți să te rogi în era tehnologiei, de Goncalo M. Tavares poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
