fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Scriitori străini în China. Cenzuraţi, dar cu banii… daţi

chinese_books

Piaţa de carte din China este una imensă.  Anul trecut, câştigurile editorilor din SUA realizate din vânzarea de e-book-uri în China au crescut cu 56%. Editurile chineze au cumpărat din străinătate mai mult de 16.000 de titluri în 2012, faţă de 1664 de titluri în 1995.

J.R. Rowling („mama” lui Harry Potter) câştiga din drepturi de autor numai anul trecut în această ţară 2,4 milioane dolari, iar biograful lui Steve Jobs, Walter Isaacson, primea 804.000 dolari. Bine se câştigă  – şi le sunt respectate forma originală – din vânzarea romanelor de aventuri, gen „Codul lui Da Vinci”, sau din clasici, precum „Un veac de singurătate”.

Aceasta este partea pozitivă a lucrurilor. Dacă însă treci gardul şi eşti atent la ce se întâmplă în curtea „roşie”, planurile dispar şi aplauzele se cam subţiază în privinţa modalităţilor prin care cărţile din Occident ajung la ochii deosebiţi (!) ai chinezilor. Cărţile care atacă probleme ale sexualităţii sau ale politicii, aşa cum este politica susţinută de partidul unic şi comunist, sunt hăcuite şi cenzurate fără nici cea mai mică jenă.

Exemple! Bestsellerul erotic „Cincizeci de umbre ale lui Grey” (E.L. James), tradus şi la noi,  a fost cumpărată pe bani grei, dar n-a trecut de cenzură până acum. Qiu Xialong, născut şi crescut în China, acum cetăţean american, scrie romane de aventuri cu acţiunea în Shanghai. El spunea că 3 din cele 4 cărţi ale lui publicate în China au fost atât de distruse de cenzură, încât cu greu se mai înţelegea firul acţiunii. Din această pricină a şi renunţat să publice a 4-a carte în ţara natală. De exemplu, afirma el, titlul  „When Red is Black” a fost schimbat în „A Farewell Song to Shikumen”, pentru că „roşu” şi „negru” sunt considerate cuvinte delicate din punct de vedere politic.

James Kynge, jurnalist la The Financial Times, a scris „China Shakes the World”, dar, ca să fie publicată în ţara-subiect al cărţii, i s-a cerut să scoată un capitol întreg. A zis „pas!”, refuzând oferta de pe urma căreia putea câştiga foarte bine.

Unii pot rezista, precum cei de mai sus, însă alţii, care din start, nu au un public prea numeros pentru subiectul cărţii lor, sunt dispuşi la compromisuri. Rebecca Karl, după ce a scris o scurtă istorie a Chinei în secolul XX, s-a pregătit pentru cenzură, ştiind condiţiile impuse în aceste cazuri. Totul a fost OK, a zis „da” la toate tăieturile şi modificările executate de editură, pentru ca, în final, cu autoarea la faţa locului, lansarea să nu mai aibă loc. Şi poate chiar volumul să nu mai fie niciodată publicat acolo.

După sexualitate şi politică, pe lista subiectelor delicate se înscriu şi conflictele etnice, Taiwan-ul sau Falung Gong, mişcarea interzisă în China.

Există un birou responsabil pentru întreaga cenzură pe ţară (General Administration of Press and Publication), dar până la acesta, editurile sunt cele care propun prima „tăiere”. O fac cu grijă şi cu teamă, pentru că, la fel ca în România comunistă, dacă scot ceva pe raft şi este considerat incorect din punct de vedere politic, editorii vor plăti scump curajul sau, după caz, neatenţia.

Concluzia. Fără sex, fără politică, fără istorie contemporană, fără religie controversată, în general „fără”, te poţi îmbogăţi, dacă ai o carte tradusă în China. Dar ce să scrii în carte?

Liviu Drugă

Sursa informații: nytimes.com
Credit foto: wikipedia.org
bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

52% reducere la pachetul buclucaș Tom și Jerry

Next Article

“Viaţa a fost a naibii de lungă... şi nici măcar n-am terminat-o”. Courtney Love – Memorii

Related Posts

Total
0
Share