,,La început nu ştiam că n-am mamă şi nici măcar nu ştiam că trebuie să ai”.
,,La început nu ştiam că n-am mamă şi nici măcar nu ştiam că trebuie să ai”.Literatura mondială a alocat universului copilăriei şi a crizei conceptuale şi factice a respectivei perioade spaţii vaste în cărţi de o raritate excepţională. De la “Cuore inimă de copil” sau “Singur pe lume” până la creaţiile literare contemporane.
Una dintre acestea este şi Ai toată viaţa înainte, unde povestea lui Momo nu diferă cu nimic de tragediile care se petrec, în fiecare zi, cu copiii din lumea întreagă. Dar ce o face specială este expresivitatea descrierii comportamentului uman văzut din prisma unui ,,pui” de arab care a fost abandonat de părinţi şi crescut de Madam Roza.
Forţa descriptivă, intuiţia şi comedia situaţiilor devin un atu pentru Romain Gary, care face din romanul Ai toată viaţa înainte un model de tratare a situaţiilor individuale şi de acceptare a realităţilor imediat înconjurătoare. De altfel, Gary a reuşit să înşele vigilenţa criticilor şi a cititorilor săi, fiind singurul scriitor nominalizat de două ori la Premiul Goncourt şi… câştigând (în 1975) premiul pentru acest roman sub pseudonimul Emile Ajar.
Revenind la poveste, copilul trăieşte într-o lume aparte, atent colorată de penelul autorului, printre prostituate, proxeneţi, comercianţi de sertar şi drogaţi de la care învaţă (într-un fel) VIAŢA sub toate valenţele sale – de la cinism până la iubire.
Tentaţiile şi inocenţa copilăriei lui Momo, aventurile sale urbane (de zi ori nocturne), dragostea oarecum indefinită şi incognoscibilă pentru bătrâna evreică ce îl îngrijeşte, nu ne dau însă revelaţia că acest copil ar fi putut scăpa de subjugările unei clase sociale mizere şi i-ar fi reuşit ,,evadarea” într-o lume dacă nu superioară lui, cel puţin mai bună.
Cert e că toate trăirile sufleteşti ale unui copil abandonat (reliefate magistral de Romain Gary) sunt supreme unuia obişnuit, la fel ca şi lipsurile singurătăţii, la fel ca şi deznădejdea, la fel ca şi realitatea trucată. ,,Cel mai bun prieten pe care-l aveam pe vremea aia era o umbrelă numită Arthur, pe care am îmbrăcat-o din cap până-n picioare”. Iată o frază grăitoare pentru singurătatea şi descumpănirea lui Momo. O singurătate ilustrată exhaustiv, o singurătate reuşită din punct de vedere stilistic, o singurătate… cutremurătoare: ,,Fericirea e o porcărie imensă şi cineva ar trebui s-o ajute să coboare cu picioarele pe pământ. Vorbim două limbi diferite, ea şi cu mine, n-avem nimic de împărţit. Încă n-am făcut niciodată politică, fin’că veşnic profită cineva de pe urma ei, dar cred c-ar trebui să se scoată nişte legi împotriva fericirii, ca să nu-şi mai facă de cap. Ce-i în guşă şi-n căpuşă, şi poate mă-nşel, dar eu unu’ n-o să ajung să mă droghez ca să fiu fericit”.
Iată o carte bună, din imensa maculatură care se tipăreşte azi fără nici o noimă, care merită citită şi (de ce nu?) recitită ori de câte ori simţim că lumea înconjurătoare ne este oarecum ostilă, poate că de multe ori nu mai avem nici puterea de a o înţelege, căutând astfel un refugiu plăcut, artistic, nobil prin excelenţă: “N-am ştiut niciodată ce trebuie să faci ca să fii demn de interes. (…) Există atâta lipsă de atenţie în lume că eşti obligat să alegi, ca în concediu, când nu poţi pleca şi la munte şi la mare, în acelaşi timp. Suntem obligaţi să alegem ce ne place nouă mai mult, dintre toate neatenţiile câte se-ntâmplă în lume”.
Recenzie de Adrian Stângă
Romanul Ai toată viaţa înainte, de Romain Gary poate fi cumpărat cu reducere de la eMAG sau Elefant.
