Bookuria explică

Timbrul cultural pe carte: cine îl plătește, unde ajung banii și ce ar schimba 2 lei pe roman

Din 1994, la fiecare carte de beletristică se adaugă un timbru literar de 2%. Un proiect adoptat tacit de Senat l-ar face 2 lei pe exemplar de ficțiune și 1% la nonficțiune. Am citit legea, avizele și pozițiile editorilor și ale uniunilor: istoria, banii, calculele pe prețuri reale, argumentele și ce credem noi.

Redacția Bookuria 18 noiembrie 2026actualizat 20 noiembrie 2026 19 min de citit

Pe scurt, în cifre

  • 2%din prețul cărților de beletristică: timbrul literar de azi, din Legea 35/1994
  • 2 leipe fiecare exemplar de ficțiune, indexat anual cu inflația, în forma adoptată de Senat pe 18.09.2026; nonficțiunea ar plăti 1% din prețul fără TVA
  • 100.000 €pe an, media încasărilor Uniunii Scriitorilor din timbru în ultimii cinci ani, după comunicatul ei din 23.04.2026
  • ≈ 100 de leiprețul sub care un roman ar plăti mai mult decât azi (calcul Bookuria)
  • PL-x 607/2026numărul proiectului la Camera Deputaților, care decide; Guvernul îl susține „cu observații”, dar raportul comisiei întârzie din 14 octombrie, iar votul nu e programat

Pe eticheta de preț a unei cărți nu scrie nicăieri „timbru literar”. Și totuși, din 1994, legea cere ca la fiecare roman vândut în România să se adauge 2% din preț pentru organizațiile scriitorilor. Uniunea Scriitorilor spune că a primit din asta, în ultimii cinci ani, în medie 100.000 de euro pe an. Acum, un proiect adoptat tacit de Senat ar transforma procentul în 2 lei pe fiecare exemplar de ficțiune și ar pune 1% și pe cărțile de nonficțiune. Am citit textul, avizele și pozițiile publice, ca să explicăm cine plătește timbrul, unde ajung banii și cât te-ar costa schimbarea.

Ce este timbrul cultural și de unde vine

Timbrul cultural e o sumă pe care legea o adaugă la prețul unor bunuri și bilete culturale. Banii nu ajung la buget, ci la uniunile și organizațiile de creatori din domeniul respectiv. Legea 35/1994 are opt categorii, chiar în titlu: timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment. Expunerea de motive a proiectului din 2026 le descrie drept contribuții parafiscale, care, potrivit Curții Constituționale, nu sunt impozite și nu intră în bugetul public.

La carte se aplică timbrul literar: 2% din prețul de vânzare al cărții, adăugat la preț. Am citit forma republicată a legii, cea din 2008, și iată toate cele opt cote, așa cum sunt în vigoare azi:

  • literar – 2% din prețul de vânzare al cărții;
  • cinematografic – 2% din prețul biletului;
  • teatral – 5% din prețul biletului;
  • muzical – 5% din prețul biletului și 2% din prețul fiecărui disc, fiecărei tipărituri sau casete înregistrate;
  • folcloric – aceleași cote ca la cel muzical, pentru spectacolele și înregistrările folclorice;
  • al artelor plastice – 0,5% din prețul de vânzare al operei de artă;
  • al arhitecturii – 0,5 la mie din valoarea investiției, plătit odată cu taxa pentru autorizația de construcție;
  • de divertisment – 3% din prețul biletului la spectacolele artistico-sportive și de circ.

Banii nu sunt impozabili și se virează lunar, în conturile organizațiilor de creatori.

Grafic: cele opt timbre culturale din Legea 35/1994 republicată – teatral 5% din bilet, muzical 5% din bilet și 2% din disc, folcloric la fel, de divertisment 3% din bilet, literar 2% din prețul cărții, cinematografic 2% din bilet, al artelor plastice 0,5% din prețul operei, al arhitecturii 0,5 la mie din valoarea investiției.
Cotele în vigoare azi. Timbrul literar e, așadar, printre cele mai mici; cel teatral și cel muzical sunt de două ori și jumătate mai mari.

Despre origine, cele două tabere spun povești diferite, iar aici legea însăși tranșează o parte din dispută. Uniunea Scriitorilor afirmă că timbrul literar „datează din 1919” și că beneficiara de atunci era Societatea Scriitorilor Români, condusă de Mihail Sadoveanu și Liviu Rebreanu. Asociația Editorilor din România (AER) spune că Legea 35/1994 „preia Decretul 31/1949”.

Articolul 7 al legii enumeră ce a abrogat ea la intrarea în vigoare, iar primul act din listă e Decretul 262/1957, care modifica Decretul 31/1949 pentru stimularea activității științifice, literare și artistice, precum și pentru înființarea timbrului literar al scriitorilor. Cu alte cuvinte, chiar textul legii de azi spune că timbrul literar pe care l-a înlocuit fusese înființat în 1949. Tot articolul 7 arată că celelalte timbre sunt și mai noi: cel teatral și cel cinematografic vin din decrete-lege din 1990, cel muzical și cel folcloric din legi din 1991. Pentru precedentul din 1919 nu am găsit niciun act normativ; rămâne o afirmație a Uniunii Scriitorilor, pe care n-o putem verifica.

Cum funcționează azi la carte

În teorie, la fiecare carte de beletristică prețul crește cu 2%, iar suma se virează lunar organizației de creatori. În practică, mai multe întrebări nu au un răspuns limpede.

Cine plătește. Legea spune, de fapt, că timbrul se virează lunar „de unitățile care îl încasează”, adică de cine vinde cartea. În practică, din documentele dezbaterii reiese că astăzi îl virează editurile. La Comisia de cultură, pe 17 noiembrie, inițiatoarea proiectului, deputata Raluca Turcan, a spus că s-a propus ca timbrul pe carte „să rămână în responsabilitatea editurilor”. Iar Uniunea Scriitorilor a numit editurile de la care primește bani: Humanitas, Humanitas Fiction, Polirom, Art, Spandugino și Trei. Cine suportă de fapt costul, editura din marjă sau cititorul prin preț, nu a măsurat nimeni public. Legea spune că timbrul se adaugă la preț, dar piața de carte nu are un preț fix, iar editurile își stabilesc singure prețurile.

Cine verifică. Neplata e contravenție, constatată de organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor. Ministerul Culturii și Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică felul în care sunt folosiți banii. Amenzile din legea de azi sunt mici: 500–1.000 de lei pentru neperceperea sau nevirarea timbrului și 1.000–4.000 de lei dacă banii sunt cheltuiți altfel decât prevede legea. Penalitatea pentru întârziere e de 0,2% pe zi și se face venit la bugetul de stat, nu la uniuni – cifra pe care o invocă și AER.

Cine încasează. Aici e cea mai veche dispută. Potrivit AER, patru decizii judecătorești consecutive au stabilit ca beneficiar al timbrului literar Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor (ARCCA), nu Uniunea Scriitorilor. Uniunea Scriitorilor răspunde că ARCCA avea la înființare 11 membri, dintre care un singur scriitor, și că nu îndeplinea condiția legii ca 90% dintre membri să fie autori. Condiția aceasta chiar există, în articolul 2 al legii de azi, iar verificarea ei cade în sarcina unei comisii numite de ministrul Culturii. Nu am văzut deciziile instanțelor; redăm doar ce spun cele două părți.

Importurile și cărțile electronice. Aici am găsit o neînțelegere care circulă de ani buni. Legea de azi spune deja, negru pe alb, că timbrul literar se aplică fiecărui exemplar de carte de beletristică vândut „prin unitățile de orice fel, editate sau nu în România”. Importurile sunt, așadar, acoperite din 2008. Ce nu există în lege sunt cartea electronică și cea audio, apărute după; pe acestea proiectul din 2026 le adaugă explicit. Problema cărților din import nu e, deci, textul, ci faptul că nimeni nu urmărește plata.

Câți bani strâng uniunile și pe ce îi cheltuie

Singura cifră publică pe care am găsit-o vine chiar de la beneficiar. În comunicatul din 23 aprilie 2026, Uniunea Scriitorilor a scris că a încasat din timbru, în medie, 100.000 de euro pe an în ultimii cinci ani. Ea a pus suma lângă estimarea AER, de peste 3 milioane de euro pe an, și a calculat că primește doar 3% din cât ar rezulta din cifrele editorilor.

Comparația nu e chiar corectă: cele 3 milioane ale AER erau o estimare pentru extinderea timbrului la toate cărțile, nu doar la beletristică. Dar ordinul de mărime spune ceva. La 2%, 100.000 de euro înseamnă timbru plătit pentru vânzări de circa 5 milioane de euro pe an (calcul Bookuria). Editorii estimează întreaga piață de carte la 60–120 de milioane de euro pe an, după cum am arătat în articolul despre TVA. Expunerea de motive a proiectului o spune direct: gradul de conformare voluntară „se menține la un nivel redus”.

Despre celelalte uniuni nu am găsit sume publicate. UNITER a îndemnat deputații să se uite pe site-urile uniunilor, unde își prezintă proiectele. Uniunea Scriitorilor spune că are peste 2.500 de membri și „câteva sute de proiecte” pe an. Uniunea Artiștilor Plastici, cu peste 6.000 de membri, a explicat că fără acești bani nu are spații de creație și nici bani pentru expoziții. Cât din timbru a ajuns în fiecare proiect nu reiese din sursele publice.

Trei încercări de schimbare în 12 ani

2014–2016: „un leu pe carte”

În martie 2014, 84 de parlamentari din toate partidele au depus o propunere de lege nouă a timbrului cultural (L344/2014 la Senat, PL-x 583/2014 la Cameră). Printre ei, deputata Raluca Turcan – aceeași care semnează și proiectul din 2026. Pentru carte, propunerea punea un timbru fix de 1 leu pe exemplar, pe care editurile l-ar fi cumpărat de la Uniunea Scriitorilor și l-ar fi lipit pe carte, potrivit AER. Expunerea de motive spunea că Legea 35/1994 „s-a dovedit greu aplicabilă” și promitea combaterea evaziunii. Senatul a adoptat-o tacit pe 8 decembrie 2014.

Reacția a venit în februarie 2015, când proiectul ajunsese în Comisia de cultură a Camerei. Editorii, producătorii de muzică și organizatorii de spectacole au spus că nu fuseseră consultați. Mircea Cărtărescu a comparat ideea cu încercarea de a te scoate din mocirlă trăgându-te singur de păr. Gabriel Liiceanu a spus că „populația României nu a fost întrebată” dacă vrea această taxă. Președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, a susținut proiectul. AER a strâns în librării o petiție care, potrivit Adevărul, a adunat 12.604 semnături și a trimis-o Avocatului Poporului, în mai 2015, împreună cu un memoriu de neconstituționalitate. Într-un comunicat din aprilie 2016, AER vorbea de „peste 16.000” de semnături.

În paralel, în 2015, deputatul Mihai Sturzu a propus abrogarea completă a Legii 35/1994, despre care a spus că ar însemna „abrogarea comunismului din cultura română”. Uniunile de creatori s-au opus, iar Senatul a respins propunerea de abrogare în octombrie 2015. Proiectul de 1 leu a mai fost pus pe ordinea de zi a Comisiei de cultură în aprilie 2016.

Fișa Camerei Deputaților arată un final cum nu se poate mai tăcut: proiectul din 2014 a primit avizele comisiei juridice (februarie 2015) și ale celei de buget (septembrie 2015), apoi nimic. Raportul Comisiei de cultură, cu termen 10 februarie 2015, nu a venit niciodată. Nici azi, după mai bine de unsprezece ani și două legislaturi, stadiul oficial e tot „trimis pentru raport”. Dosarul nu a fost respins; a fost pur și simplu lăsat pe masă. Rezultatul practic e același: în 2026, timbrul literar era tot de 2%.

Aprilie 2026: ordonanța Ministerului Culturii

Pe 17 aprilie 2026, Ministerul Culturii a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanță de urgență care renunța la timbrul folcloric și la cel de divertisment. Potrivit AER, proiectul extindea timbrul literar la toate cărțile: tipărite sau audio, de autori români sau străini, inclusiv albumele de artă. AER l-a numit „o taxă pe citit” și a cerut eliminarea timbrului literar sau, măcar, reducerea lui la 0,2%. Uniunea Scriitorilor a răspuns pe 23 aprilie că timbrul e „o formă de susținere a creatorilor” și că procentul rămânea același. Ea a mai precizat că ordonanța era inițiativa exclusivă a Ministerului Culturii și a Ministerului Finanțelor. Nu am găsit nicio informație că ordonanța ar fi fost adoptată; în vigoare a rămas legea cu 2%.

Mai 2026: proiectul din Parlament

Pe 28 mai 2026 a fost înregistrată la Senat propunerea L398/2026, cu procedură de urgență, semnată în final de 16 parlamentari. Expunerea ei de motive vorbește, într-un loc, despre „prezenta ordonanță de urgență”; Uniunea Scriitorilor susține că textul preia proiectul ministerului. Traseul, după fișa Senatului:

  • 11–12 iunie: Consiliul Fiscal spune că nu e nevoie de opinia lui, pentru că proiectul nu afectează bugetul; Consiliul Legislativ dă aviz favorabil, cu multe observații;
  • 15 iunie: Senatul aprobă procedura de urgență și trimite proiectul la Comisia pentru cultură, cu termen de raport 23 iunie;
  • 22–30 iunie: Consiliul Economic și Social dă și el aviz favorabil, cu observații; la Senat, comisia pentru administrație avizează favorabil, iar comisia pentru drepturile omului, negativ; tot acum se completează lista inițiatorilor, la 16;
  • 8 septembrie: aviz favorabil și de la comisia de buget-finanțe;
  • 18 septembrie: Comisia pentru cultură a Senatului nu dăduse niciun raport, deși termenul trecuse de aproape trei luni, așa că proiectul e considerat adoptat fără vot, în forma inițiatorilor. Adresa către Cameră precizează că decizia finală e a Camerei Deputaților;
  • 28 septembrie: proiectul intră la Camera Deputaților cu numărul PL-x 607/2026, trimis pentru raport la Comisia de cultură (termen: 14 octombrie) și pentru aviz la comisiile de buget, administrație și juridică;
  • 5 octombrie: Guvernul își trimite punctul de vedere – susține adoptarea, „cu observații și propuneri”;
  • 17 noiembrie: prima dezbatere în Comisia de cultură a Camerei, cu ministrul Culturii, Ioana Ciocan, și reprezentanții uniunilor; cine ce a cerut acolo am povestit în știrea noastră.

Termenul de raport al Comisiei de cultură a Camerei a expirat pe 14 octombrie, iar raportul tot nu există. La 18 noiembrie 2026, fișa oficială arată proiectul „la comisii”.

Ce ar schimba forma Senatului la carte

  • Suma: 2 lei pe fiecare exemplar de ficțiune, indexați anual cu inflația, de la 1 februarie; 1% din prețul fără TVA la nonficțiune, inclusiv la albumele de artă.
  • Ce e carte: volumul tipărit, electronic sau audio; manualele, cărțile didactice și cărțile pentru copii sunt scutite.
  • Cine plătește: cel care vinde cartea cititorului, „indiferent de calitatea sa”: editură, distribuitor, librărie sau magazin online. Timbrul se aplică o singură dată pe exemplar, fie că e editat în România, fie în străinătate.
  • Operele ieșite din drepturi de autor plătesc jumătate.
  • Termenul de virare: pe 25 a lunii următoare vânzării. Penalitatea pentru întârziere scade de douăzeci de ori, de la 0,2% la 0,01% pe zi, în schimb amenzile cresc de la 500–1.000 de lei la 3.000–30.000 de lei. Pedeapsa se mută, așadar, de pe întârziere pe refuzul de a plăti.
  • Cine încasează: doar organizațiile cu statut de utilitate publică primit prin hotărâre de Guvern, cu cel puțin 90% membri creatori și membre ale unei alianțe naționale a uniunilor. Au șase luni să îndeplinească aceste condiții.
  • Cum se folosesc banii: beneficiarii devin strict finanțatori. Nu pot folosi banii pentru proiecte proprii, pentru funcționare sau pentru entități afiliate și trebuie să-i dea prin concursuri publice, deschise și nemembrilor. Pe site trebuie să publice statutul, lista membrilor, sumele încasate, pe ce le-au cheltuit și situațiile financiare.

Cât ar plăti cititorul: calculele

Am luat câteva prețuri obișnuite și am calculat timbrul după regulile de azi și după forma Senatului. Prețurile includ TVA, care la carte e de 11% din 1 august 2025, când cotele reduse de 5% și 9% au fost unificate. Legea de azi nu spune limpede dacă cei 2% se calculează pe prețul cu TVA sau fără, așa că dăm ambele valori.

CarteaPrețul (cu TVA)Timbrul aziTimbrul în forma SenatuluiCât din preț ar fi timbrul
Roman de buzunar20 lei0,36–0,40 lei2 lei10%
Roman obișnuit35 lei0,63–0,70 lei2 lei5,7%
Roman cartonat50 lei0,90–1,00 lei2 lei4%
Ediție de colecție80 de lei1,44–1,60 lei2 lei2,5%
Clasic ieșit din drepturi25 de lei0,45–0,50 lei1 leu4%
Carte de istorie (nonficțiune)60 de lei0 (nu e beletristică)0,54 lei0,9%

Prețul fără TVA = prețul / 1,11. Timbrul de azi: 2% din prețul fără TVA (prima valoare) sau din prețul cu TVA (a doua). Forma Senatului: 2 lei pe exemplar de ficțiune, 1 leu pentru operele ieșite din drepturi, 1% din prețul fără TVA la nonficțiune. Dacă timbrul se adaugă la preț și intră și el în baza de calcul a TVA, lucru pe care textul nu-l lămurește, cei 2 lei devin 2,22 lei pentru cititor.

Grafic: timbrul literar pe un exemplar, azi și în forma adoptată de Senat. Roman de buzunar de 20 de lei: 0,36 lei azi, 2 lei propus. Roman de 35 de lei: 0,63 lei, 2 lei. Roman cartonat de 50 de lei: 0,90 lei, 2 lei. Ediție de colecție de 80 de lei: 1,44 lei, 2 lei. Clasic ieșit din drepturi de 25 de lei: 0,45 lei, 1 leu. Carte de nonficțiune de 60 de lei: azi nu plătește, propus 0,54 lei.
Calculul e făcut pe prețul fără TVA. Cu cât cartea e mai ieftină, cu atât saltul e mai mare.

Suma fixă schimbă logica taxei. Azi, o carte scumpă plătește mai mult decât una ieftină. În forma Senatului, toate romanele plătesc la fel, așa că povara relativă crește exact la cărțile cele mai ieftine. Pragul e la 100–111 lei, după baza de calcul: un roman mai ieftin ar plăti mai mult decât azi, unul mai scump, mai puțin. Pentru un roman de 35–50 de lei, timbrul s-ar dubla sau s-ar tripla; la ediția de buzunar s-ar înmulți cu cinci. Cărțile electronice și audio ar plăti tot 2 lei, oricât de mic le-ar fi prețul.

Grafic: timbrul ca parte din prețul cărții. Azi e 1,8% la orice preț. Cu suma fixă de 2 lei ar fi 10% la o carte de 20 de lei, 5,7% la 35 de lei, 4% la 50 de lei, 2,5% la 80 de lei și 1,8% la 111 lei, pragul de la care cartea ar plăti mai puțin decât azi.
La 111 lei cele două se întâlnesc. Sub prag, cartea plătește mai mult; peste prag, mai puțin.

Ce nu e clar în text

Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social au semnalat probleme pe care Senatul nu le-a corectat, pentru că proiectul a trecut tacit, în forma inițiatorilor:

  • dacă procentul și suma fixă se pot aplica împreună aceleiași cărți: textul cere „clarificarea raportului” dintre ele;
  • ce înseamnă „cărți destinate copiilor”: doar cele pentru cei mici sau tot ce se publică pentru minori;
  • dacă traducerile, antologiile și edițiile critice intră în definiția cărții, care vorbește de „conținut text scris original”;
  • cum ar dovedi un anticariat că o carte veche a plătit deja timbrul; CES avertizează că pentru piața second-hand plata s-ar putea dubla;
  • cine plătește concret când cartea trece prin editură, distribuitor și librărie, cu un singur timbru pe exemplar și fără un mecanism care să dovedească plata în lanț;
  • dacă timbrul intră în baza de calcul a TVA; proiectul din 2014 spunea explicit că timbrul e scutit de TVA, cel din 2026 nu spune nimic.

Consiliul Legislativ a mai observat că proiectul schimbă șase din cele opt articole ale legii și adaugă nouă noi, așa că ar trebui să fie o lege nouă, nu o modificare.

Dezbaterea: argumentele fiecărei părți

Pentru timbru sau pentru proiectÎmpotriva timbrului sau a proiectului
Uniunea Scriitorilor: timbrul nu e o „taxă pe citit”, ci un sprijin pentru creatori, cu o tradiție „mai mult decât centenară”; proiectul nu sporește obligațiile editorilor, ci creează condițiile ca ele să fie respectate.AER: timbrul e „anacronic”; de când există legea drepturilor de autor (8/1996), scriitorii sunt plătiți de edituri, iar timbrul a devenit o taxare redundantă a cititorilor.
Inițiatorii: mai puține categorii de timbru, reguli clare de calcul și de colectare, adaptarea la e-book și audio, transparența banilor și acces egal la finanțare pentru toți operatorii culturali.Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Compozitorilor: condiția hotărârii de Guvern le-ar scoate de pe lista celor care încasează; procedura e „de neaplicat”; proiectul trebuie respins integral.
UNITER și Uniunea Artiștilor Plastici: banii susțin proiecte care, de 36 de ani, își arată utilitatea; fără ei, artele vizuale nu au spații și nici expoziții.AER, în comisie: proiectul trebuie reluat „de la zero”, cu discuții separate pentru carte, film, muzică și arhitectură.
Consiliul Economic și Social: obligația de transparență e „pozitivă”, dar are nevoie de reguli despre cât de des se publică datele și cine le verifică.Industria cărții: după creșterea TVA, multe companii sunt „la limita supraviețuirii”; e nevoie de clarificări, „ca să avem ceva aplicabil”.
Guvernul: în punctul de vedere trimis Camerei pe 5 octombrie 2026, susține adoptarea proiectului, „cu observații și propuneri”.Comisia pentru drepturile omului a Senatului: singurul aviz negativ primit de proiect în tot parcursul lui.
Ministerul Culturii: ministrul Ioana Ciocan a promis că se va ajunge „la un numitor comun”, astfel încât presiunea pe cultură să nu fie mare, și a spus că ar trebui ajutată cartea „în acest moment”.Consiliul Economic și Social: taxa ajunge în prețul plătit de public și poate îngreuna accesul la cultură al tinerilor, al celor cu venituri mici și al celor din zone cu ofertă culturală redusă.

Întrebările la care nu a răspuns nimeni

  • Câte exemplare de ficțiune și de nonficțiune se vând pe an în România? Fără cifra asta, nimeni nu poate spune cât ar aduce cei 2 lei și cât ar plăti cititorii.
  • Câți bani au încasat, an de an, celelalte uniuni și cât din ei au ajuns la creatori?
  • Cine încasează legal timbrul literar azi, după deciziile instanțelor invocate de AER?
  • Inițiatoarea a spus, despre cota de la teatru, că e nevoie de o analiză a efectelor financiare înainte de cota finală. Există o astfel de analiză pentru cei 2 lei de la carte?

Cum e în alte țări

Nu am găsit, în sursele consultate, un alt stat din Uniunea Europeană care să pună pe fiecare carte vândută o taxă încasată de asociații de creatori. AER a afirmat în 2015, citând scrisori ale federațiilor internaționale ale editorilor, că nu există; noi nu am verificat fiecare țară. Cele mai apropiate comparații:

  • Franța a avut, între 1976 și 2018, o taxă de 0,2% pe vânzările editorilor, care finanța Centrul Național al Cărții (CNL). În ultimul an a adus 4,53 milioane de euro. Statul a eliminat-o de la 1 ianuarie 2019, iar CNL e plătit de atunci din buget.
  • Tot Franța plătește autorii și editorii pentru împrumuturile din biblioteci, printr-o lege din 2003: statul dă o sumă fixă pe fiecare cititor înscris, iar librăriile varsă 6% din prețul cărților vândute bibliotecilor. Cel mult jumătate din bani merge la pensiile complementare ale autorilor.
  • Danemarca a pus în practică prima, în 1946, plata autorilor pentru împrumuturile din biblioteci, iar toate țările scandinave au azi programe de acest fel. În Danemarca, banii vin de la stat, ca formă de sprijin pentru creație, nu din prețul cărții.
  • TVA e taxa care contează cel mai mult la prețul unei cărți: 0% în Irlanda și Cehia, 5,5% în Franța, 7% în Germania, 11% în România, 25% în Danemarca (toate cotele, în articolul nostru).

Unde urmărești proiectul

Fișa de la Senat, cu toate documentele, e la senat.ro, L398/2026, iar forma adoptată, în PDF-ul de la Senat. La Camera Deputaților, care decide, proiectul e PL-x 607/2026; acolo apar, pe măsură ce vin, avizele, raportul comisiei și votul. Comisia de cultură trebuie să dea raportul – termenul ei a trecut deja –, apoi urmează votul în plen. Până atunci, deputații pot schimba prin amendamente și suma, și cota, și lista celor care plătesc. La data acestui articol, votul nu era programat.

Analiza și propunerea Bookuria · poziția redacției

Ce credem noi la Bookuria

Până aici am prezentat faptele. De aici e opinia redacției, pornită din interesul cititorului și al cărții. Criticăm prevederi, nu oameni sau organizații.

Ce ni se pare bun. Transparența obligatorie e cel mai bun lucru din proiect. Azi, singura cifră publică despre timbrul literar e o medie dată într-un comunicat polemic. Ne place și regula ca banii să fie dați prin concursuri deschise, la care să poată candida și autorii care nu sunt membri ai vreunei uniuni. Un timbru plătit de toți cititorii trebuie să poată ajunge la orice scriitor.

Ce nu ni se pare bun. Suma fixă de 2 lei. Ea taxează cel mai mult exact cărțile care țin lectura accesibilă: edițiile de buzunar, clasicii ieftini, cărțile electronice. Când aproape jumătate dintre elevii de 15 ani – 48%, după rezultatele PISA 2025, cu șase puncte mai mult decât în 2022 – nu ating nivelul de bază la citire, iar TVA la carte a crescut deja de la 5% la 11%, ultimul lucru de care are nevoie o carte de 20 de lei e o taxă de 10% din preț. Ni se pare greșită și mutarea plății la fiecare vânzător final. Pentru o librărie mică sau un anticariat, socoteala exemplarelor „cu timbru deja plătit” ar fi o birocrație nouă, fără folos pentru nimeni.

Ce am propune în loc:

  1. O cotă procentuală, nu o sumă fixă, pe prețul fără TVA, stabilită după un studiu public de impact. Mai întâi trebuie aflat câte cărți se vând și cât se strânge azi; abia apoi se poate decide cota.
  2. Plata o singură dată, la intrarea cărții pe piață: la editură sau la importator, nu la fiecare librărie. Așa se verifică ușor, iar anticariatele scapă de o problemă fără soluție.
  3. Un raport public anual, verificat de un auditor: cât a încasat fiecare beneficiar, de la câți plătitori, ce proiecte a finanțat și cât a ajuns la autori. Raportul ar trebui publicat și centralizat pe site-ul Ministerului Culturii, nu doar pe site-urile uniunilor.
  4. Banii să ajungă la scriitori: burse de creație, rezidențe, sprijin pentru traduceri și pentru autorii în dificultate, prin concursuri deschise tuturor.
  5. Criterii stabile pentru beneficiari. Nu luăm partea niciunei organizații, dar regula după care cineva încasează bani publici prin lege trebuie să fie clară, aceeași pentru toți și să nu se schimbe la fiecare proiect.

Un timbru care, după cifrele beneficiarului însuși, se plătește prea rar nu se repară cu o sumă mai mare pe hârtie, ci cu reguli pe care le poți aplica și verifica.

Bookuria vă invită la dezbatere

Ce credeți?

Cifrele spun o parte din poveste; cealaltă o știu cei care citesc, scriu, editează, vând și împrumută cărți. Răspunsurile semnate le citim pe toate, iar pe cele mai lămuritoare le adăugăm în articol, cu numele autorului.

Votul rapidCum ar trebui să arate timbrul pe carte?

Fii primul care votează. Rezultatele apar după vot.

1Ați plăti 2 lei în plus la un roman de 20–30 de lei? Ar schimba asta ce și cât cumpărați?

2Dacă timbrul rămâne, pe ce ar trebui cheltuiți banii ca să ajute cu adevărat scriitorii și cititorii?

3Lucrați într-o editură, o librărie sau un anticariat? Cum ar funcționa la voi plata timbrului la fiecare vânzare?

Răspunsurile se scriu din contul gratuit de cititor, ca să știm cine semnează. Durează câteva secunde.

Lucrezi într-o editură, bibliotecă, librărie sau școală și vrei să răspunzi mai pe larg? Scrie-ne la comunicare@bookuria.info.

Am citit textul republicat al Legii 35/1994 de pe portalul legislativ al Ministerului Justiției, forma adoptată de Senat, expunerea de motive și avizele de pe fișa L398/2026, fișele Camerei Deputaților pentru PL-x 607/2026 și PL-x 583/2014, relatarea Agerpres despre dezbaterea din 17.11.2026 și comunicatele AER și ale Uniunii Scriitorilor din 23.04.2026. Punctul de vedere al Guvernului e un document scanat, pe care nu l-am putut citi; din fișa oficială reiese doar că susține adoptarea, cu observații. Deciziile judecătorești invocate de AER nu le-am văzut. Calculele sunt ale noastre și sunt marcate ca atare.

Surse

  1. Ministerul Justiției, portalul legislativ – Legea nr. 35/1994, forma republicată (M.Of. nr. 507/7 iulie 2008), consultată pe 18.11.2026: cele opt cote, virarea, condițiile pentru beneficiari, contravențiile și actele abrogate.
  2. Camera Deputaților – fișa PL-x 607/2026 (inițiatorii, traseul, punctul de vedere al Guvernului nr. 10873/05.10.2026) și fișa PL-x 583/2014, consultate pe 18.11.2026.
  3. Senatul României – fișa propunerii L398/2026, consultată pe 18.11.2026: forma adoptată de Senat (18.09.2026), expunerea de motive (28.05.2026), adresa către Camera Deputaților (21.09.2026).
  4. Avizele: Consiliul Legislativ, nr. 564/12.06.2026; Consiliul Economic și Social, nr. 4033/10.06.2026; Consiliul Fiscal, nr. 35/10.06.2026.
  5. AGERPRES – dezbaterea din Comisia de cultură a Camerei, 17.11.2026.
  6. AGERPRES – AER propune eliminarea timbrului literar și comunicatul AER, 23.04.2026.
  7. AGERPRES – răspunsul Uniunii Scriitorilor, comunicatul integral și declarația președintelui Uniunii Scriitorilor, 23.04.2026.
  8. Senatul României – fișa propunerii L344/2014 (PL-x 583/2014) și expunerea de motive, 2014.
  9. HotNews – petiția din librării împotriva timbrului literar, 08.03.2015; proiectul de 1 leu, din nou pe ordinea de zi, 13.04.2016.
  10. Adevărul – ministrul Culturii despre timbrul literar și poziția lui Mircea Cărtărescu, 10.03.2015; „Birul pe cultură se întoarce”: petiția, abrogarea propusă, pozițiile lui Gabriel Liiceanu și Ion Caramitru, 09.09.2015.
  11. Wikipedia (fr.) – taxa pe editarea cărților (1976–2018), Centre national du livre, legea din 2003 privind împrumutul în biblioteci; Wikipedia (en.) – Public lending right; consultate pe 18.11.2026.
  12. Bookuria – TVA la carte în Europa: unde se află România după majorarea la 11% (Legea 141/2025 și cotele din UE).

Cum ți s-a părut?

Ai găsit o cifră greșită sau o sursă mai nouă? Scrie-ne și corectăm, cu mențiune în articol.

Comentarii

Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!

Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.

Tot din „Bookuria explică”

Toate →