Mulţi spun că este una dintre cele mai bune cărţi ale contemporanietăţii. Poate fi adevărat într-o lume obsedată de dezvoltare personală prin sfaturi… impersonale. Mulţi spun că le-a schimbat viaţa sau modul de a gândi (fostul premier britanic Gordon Brown, de pildă). Şi asta poate fi adevărat pentru cine chiar vrea să schimbe regulile, nu doar să comenteze pe marginea unei asemenea îndrăzneli. Una peste alta, cartea „Gândeşte fix pe dos!”, îl ţine pe Paul Arden de multă vreme în prim-planul atenţiei publicului.
Produs publicat in 2010 la Art- Data aparitiei: Ianuarie 2010
- Colectia Guerrilla de pe noptiera
- Tip coperta: Brosata
- Numar pagini: 143
- ISBN: 978-973-124-496-9
- Cumpara cartea de aici
Nerecomandată celor ce au decis să meargă neabătut pe cărări bătătorite, cartea se poate citi pe nerăsuflate, într-o zi. Şi asta în principal datorită simţului umorului autorului, care scrie acid, chiar de la început: „Să debutăm cu dreptul, corect, luând deciziile greşite”. Cititorul nu poate fi mai incitat de atât! Totuşi, câţi dintre noi nu suntem blocaţi în teama de a greşi, fiind pândiţi şi expuşi dacă dăm cu bâta în baltă (perfect omeneşte, de altfel) şi ignoraţi dacă reuşim? Ce greşeli ai mai făcut în ultima vreme, ce ai învăţat din ele? Iată întrebări pe care autorul le pune abrupt şi frontal celui care îi deschide cartea.
„Ideile originale vin de la oameni originali, care ştiu valoarea conceptului de diferit prin instinct sau cunoaştere şi consideră terenul stabil un loc primejdios pentru ei”, spune Arden. Într-adevăr, originalii din cititori îi vor da dreptate celui care ne face să realizăm că respectarea regulilor este o capcană: „Dacă te simţi prins în ea, asta nu înseamnă că ai luat decizii greşite, ci că le-ai luat pe cele corecte. Problema cu alegerile corecte este că le fac toţi ceilalţi”. În „traducere liberă”, a juca după cum cântă societatea înseamnă a merge cu turma. Nimic nou, toţi originalii istoriei, de la artişti la inventatori, au ştiut „gândirea pe dos” şi au pus-o în practică.
Autorul punctează în stilul caracteristic şi piesa centrală a mesajului său: diferenţa dintre a dori şi a face, mai exact în ce măsură „Doresc…” este echivalentul lui „Bine ar fi dacă…”. Fireşte, neputând exista un semn de egalitate aici, cei „din turmă”, care respectă regulile, rămân eterni frustraţi, pentru că au în fundal periculosul „viaţa mea ar fi putut fi altfel”. O altă parte bună a lecturii este că îndeamnă la transformarea lui „Doresc” în realitate: „Dacă îmi doresc suficient, voi obţine”.
Arden are sfaturi concrete excelente şi pentru a atinge acest deziderat: „A obţine ce-ţi doreşti înseamnă a lua deciziile de care este nevoie pentru a obţine ce-ţi doreşti”. Clar! Cei care s-au trezit concediaţi şi s-au reinventat cu un succes ulterior mult mai mare decât „calea bătătorită” ştiu ce vorbeşte Arden.
„Toţi vrem o viaţă spectaculoasă, dar oamenii se tem să ia taurul de coarne, aşa că preferă varianta uşoară: a trăi intens prin intermediul altora”, spune autorul. Adevărat; iar televiziunile şi mediile de informare ajută mult…
Autorul acestui bestseller ne sfătuieşte de asemeni să nu perfecţionăm planuri până renunţăm de tot sau le trece vremea, să nu aşteptăm din exterior să ne fie modelată existenţa, să ne schimbăm pur şi simplu vieţile gândind la 180 de grade faţă de ceea ce ne impune societatea, prin regulile ei, şi propria minte, prin complexele ei: „Nimeni n-o să vă taie mâna dreaptă, n-o să vă ia motocicleta nici n-o să vă arunce în închisoare dacă nu reuşiţi. Îndrăzniţi! Luaţi-o pe cărări mai puţin circulate şi s-ar putea să aveţi surprize plăcute la destinaţie”.
Cartea poate fi cumparata de aici.
Roxana Ichim
