V. S. Naipaul – Jumătate de viață, trad. Iulia Gorzo, ed. Art, 2013
Cartea poate fi cumparata online, de aici.
V. S. Naipaul (82 de ani) este un scriitor de limba engleză, născut în Trinidad-Tobago, care a luat Premiul Nobel pentru Literatură în 2001. Este primul roman care-l citesc de el, dar nu și ultimul. Am descoperit un scriitor valoros, autentic și care, prin stilul său limpede, lasă să curgă povestea ce te prinde cu cât înaintezi.
Are o scriitură ușor de citit, dar nu mai puțin interesantă decât a altor autori laureați. Autorul aduce în față povestea, păstrând în decor elemente fără de care povestea nu ar mai fi întreagă. Elemente care dau originalitate textului și autenticitate firului narativ.
Willie Chandran se află în prim-plan în acest text. Povestea lui începe în India, lângă tatăl său (un revoltat al castei sale care se căsătorește cu o femeie dintr-o castă inferioară, numită ”înapoiată”) pe care ajunge să-l urască cu timpul, neînțelegându-i alegerile. Suferă din cauza sărăciei, din cauza mamei de care se depărtează tot mai mult, și a surorii Sarojini, și ea, aparent, condamnată.
Pleacă în Anglia, la un colegiu, sperând că, lăsând în urmă rădăcinile sale, în siguranță față de religia și suferința sa, viața se va îmbunătății și grupurile boeme din Anglia postbelică îl vor primi cu brațele deschise.
Lucrurile nu sunt chiar așa simple, nici cercurile noi, nici prietenii, emigrantul Percy sau avocatul Roger, nu-l fac să se integreze și să găsească un sens vieții. Nici măcar volumul său de povestiri scurte, pornit dintr-o revoltă contra tatălui, nu-i aduce succesul dorit. Pe când sora, nedorită cum era, ajunge să se căsătorească și să călătorească în întreaga lume.
O întâlnește pe Ana, care vine din Africa să stea cu el, dar fiindcă colegiul e pe terminate, decide să se multe cu ea într-o țară despre care nu știa nimic. Nici ea nu are o povestea prea fericită dar se sprijină amândoi, găsesc siguranța printre africani, în casa bunicului Anei.
Din păcate, nici aici lucrurile nu stau mai bine, chiar dacă faci parte din cercurile coloniștilor portughezi care conduc totul. Revolte, războaie, lume suferindă, fete obligate să se prostitueze de la 11 ani, corupție, toate acestea dau impresia unei stări de fapt în jurul cuplului. Viața lor pare ”condimentată” cu poveștile familiei Correia care, în ciuda, banilor și suferințelor zilnice care-i înconjoară, reprezintă stâlpul de susținere, ideea falsă că totul merge bine.
”…spre marea mea uimire, am fost captivat imediat ce m-am uitat pentru prima oară prin vizorul unei arme, cu degetul pe trăgaci. Mi s-a părut a fi cel mai intim și mai intens moment de dialog cu tine însuți, ca să zic așa, acea fracțiune de secundă în care iei decizia corectă repetându-se mereu, aproape reacționând la mișcările minții tale. Nu seamănă deloc cu ceea ce crezusem. Cred că emoția religioasă pe care se presupunea că o simte cel care meditează la flacăra unei singure lumânări într-o încăpere altfel întunecoasă nu întrece plăcerea de care aveam parte când mă uitam prin vizorul unei arme și mă simțeam foarte aproape de propria-mi minte și conștiință. ” (pp. 186 -187), meditează Willie când este pus față în față cu o armă, nevoit să se apere în caz de răscoală.
Anii trec peste toți. Familia Correia începe să sufere, se mută, semn că declinul este iminent. El se instalează și-n familia lui Willie, acesta găsind alinare în brațele alte femei, fără nicio remușcare. Cel puțin o vreme, când lucrurile încă se mai mențin pe linia de plutire. Până la urmă, în ciuda vieții fără mari evenimente, nimic nu este simplu și, oricând te-ai ascunde, nu poți fugi de trăirile interioare ce te urmăresc încă din copilărie.
Cu toate că te împaci cu ele și le dai voie din când în când să iasă la suprafață, este nevoie să le urmezi, să nu accepți compromisuri multe în ideea că lucrurile se vor regla mai târziu. De cele mai multe ori nu o fac și te trezești într-o fundătură de unde nu te mai poți întoarce pe calea principală.
Mi-a plăcut autorul, este foarte ușor de citit, captivant și, fără să epateze, te introduce într-o lume meditativă, o lume interioară atât a personajului, cât și a ta.
Emilia Zăinel
