Au fost și vremuri în care scriitorii erau respectați, adulați, situați pe poziția pe care o meritau (dacă aveau norocul să capete notorietate…), adică erau văzuți ca o elită. Astăzi vremurile sunt atât de schimbate de spațiul virtual, încât nu mai are nimeni unde să se ascundă. Nici măcar personajele, darămite scriitorii…
Relația autor-admiratori a devenit, așadar, o stradă cu două sensuri, gloria stârnind așteptări în rândul unor fani prea înfocați. Este ca și cum scriitorul le-ar datora ceva… un final altfel… o nerațiune altfel… un subiect altfel… După explorarea acestei zone în „Misery”, Stephen King revine cu Ce-am găsit al meu să fie și translatează urmările poveștii inițiale peste un parcurs de 30 de ani. Ideea principală este, firește, aceeași: tentativa unui admirator ultrazelos și predispus la a se înfuria dacă nu i se face pe plac de a stabili o comuniune cu scriitorul adorat cam prea mult și care se poate vădi un om oarecare.
John Rothstein este un scriitor retras din prim-planul vieții publice. Marea lui carte a avut cândva înveliș roșu și interior despre un tânăr rebel și foarte furios, Jimmy Gold. Rothstein nu a mai scris nimic din anii 1960, dar însemnările despre celebrul personaj se adună în casa lui discretă din New Hampshire. Toate aceste zeci de agende pline cu literatură de sertar stau grămadă alături de teancuri de bani într-un seif… totul pare departe de ochii lumii, dar aproape niciodată nu se întâmplă asta. Firește, marele fan al scriitorului, Morris Bellamy, sfârșește prin a afla că obiectul adorației coace ceva în secret și deodată se simte trădat, dat la o parte, exclus, sentimente foarte periculos de generat la anumiți oameni… Nu este surprinzător faptul că Morris îl ucide pe scriitor, îi fură manuscrisele și banii, apoi mai omoară câțiva și ajunge la închisoare vreo trei decenii. Toate acestea pentru că nu i-a convenit un final de carte: „Ai creat unul dintre cele mai mari personaje din istoria literaturii americane, apoi l-ai terminat… Cineva care face asta nu merită să trăiască”, îi transmite scriitorului înainte de a-i trage un glonț în cap.
Și într-o zi iese la lumină… Și se întoarce să caute ce ascunsese cândva, dar… cufărul cu comoara fusese descoperit de Pete Saubers, un tânăr care s-a folosit bine de bani și își trece vremea citindu-l pe Rothstein. Stephen King pendulează, cu acel stil care i-a transformat cărțile în bestseller-uri, între lumea lui Morris și cea a lui Pete, între trecutul întunecat și prezentul imprevizibil generat de aderențele acelui trecut.
Romanul Ce-am găsit al meu să fie, de Stephen King, poate fi cumpărat cu reducere de la Nemira sau eMAG.
Leave a Reply