Era o dată, ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, o legendă. Și această legendă avea înfățișarea asta:
Într-o zi, pe când umbla prin zăpezi, l-a întâlnit pe Colț Alb. Stau ăștia de vorbă și când dau să se despartă Colț îl întreabă: hei, l-ai văzut cumva pe Jack?
Legendă stă pe gânduri… ,,care Jack?”
Jack din Vrejul de fasole?
Nu!
Dar? Jack din Titanic..?
Nu, nici pe departe. London. Ai auzit de London?
WHT??
Îl caut pe Jack London. Să-mi spună povestea oamenilor ce-l citesc.
Ei na, că te și înțelegi cu el…
Auzi bre? Tu ai mai vorbit cu cineva în afară de mine?
Nu, cum de, nu.
Atunci ține-ți pielea că te căpăcesc.
Legendă stă nedumerit… oare ce-o fi avand??
N-am nimic, dă-mă dreq!
….Legendă clipește des din ochi și-și strânge buzele.
Colț pleacă, iar el rămâne în drum. Îi cad ochii pe un local fancy și dă să intre. Cum vede numai sticle de vin pe pereți, întreabă chelnerul cu mustața fixă dacă servește și altceva.
Whisky, domnule, doar whisky..
Legendă iese din local… ar vrea să poată vorbi cu cineva, dar e singur și trist. Nu are prieteni. De–ar avea ot sticlă de șampanie de 100 de ani ar împărți-o cu prietenul lui, chiar dacă lui nu-i place vinul. Dar ar bea cu el și s-ar simti cel mai bogat om din lume că are un prieten. Dar nu are…
Își aminti că o dată întâlnise un moș bărbos, care nu era chiar așa moș, dar care vorbea ca și cum ar fi. Iar moșu asta zicea ceva de vis și visuri. Ce visuri să ai când îți simți sufletul trist?
Ce vis să ai când nu ai cu cine a-l împărtăși..?
Oo, viața poate fi atât de crudă uneori…
Sărman de Legendă se apucă de plâns, și plângea atât de tare că toate văile se cutremurau.
Cârciumarul îi aduse un pahar de vin. Acum plângea și cârciumarul. De ce plâng oamenii?
Legendă nu era un om, dar se comporta ca și cum ar fi. Se întreba de ce simt oamenii durere. Se gândea la fericire și la oamenii pe care îi credea fericiți.
Oare Jack era fericit? Nu, nu cred. Își raspundea singur. Atunci cum a făcut tot ce-a făcut dacă era trist?
Legenda statea si asculta ce spunea moșul din amintirea lui. Dar, curand, i se facu somn și adormi ca un prunc. Mai murmură ceva de genu: să muncesc din plăcere și căzu într-un somn adânc.
Si-am incalecat pe=o capsuna si v-am spus o mare minciuna.
P.S. Îmi cer scuze că ți-am răpit timpul cu o poveste fără sens. Așa se întâmplă când nu ai talent. Eu zic să cauți niște autori buni de p-aici. Poate chiar o să ai ce învăța de la ei.
Miruna
