Da, 14 februarie e o zi grea pentru enoriașii și enoriașele care se închină la moaștele lui Cupidon, în acordurile muzicii lui Eros Ramazzotti, tocmai de aceea mi-am propus să le vin în întîmpinarea nefericitei și insuportabilei fericiri pe care o resimt, întinzîndu-le o mînă de ajutor.
Dragostea, dragi îndrăgostiți, e o chestiune nu doar de chimie, fizică și anatomie, ci și o problemă de comunicare.

Dragostea ne aduce, se știe, în situația de a nu ne găsi cuvintele exact cînd am avea mai mare nevoie de ele. Tu ai nevoie ca de aer de niște cuvinte frumos articulate, și ele, cuvintele, nu vin. Ce faci atunci? E foarte simplu.

Una e, ca bărbat, să îi spui unei femei pe care vrei să o cucerești despre problemele tale la serviciu, chiar dacă ai un serviciu bun, și alta e să începi să îi spui că pleoapele sînt niște fecioare extatice, că visele sînt amazoane în călduri, care practică echitația nocturnă, că dragostea este atunci cînd creierul (sau creierele) împrumută cîteva idei de la furnică și așa mai departe.

Am visat că vii, am visat că pleci, am visat că n-o să te mai văd niciodată. Am visat globulele tale roșii împodobindu-mi sîngele ca pe un brad de Crăciun. Ți-am visat ochii aruncîndu-se, ca niște pietre fierbinți, în apele întunecate ale privirii mele. Ți-am visat gura mușcînd din carnea mea arsă. Am visat pielea mea galbenă întinzîndu-se la soare pe nisipul alb al pielii tale. Am visat unghiile tale crescînd, roșii, din degetele mele. Am visat că dinții mei erau tot atîtea icoane pe sticlă. M-am visat îngenuncheată în fața gurii mele. Am visat că mergeai desculț pe niște pietre ascuțite. Te-am visat rătăcind între brațele mele. Ți-am visat carnea arzînd în palmele mele încinse. Am visat două mîini împletindu-mi părul în părul tău. Am visat o cicatrice mutîndu-se, ca o minge de ping-pong, de pe fața mea pe fața ta. Mi-am visat degetele bătrîne sprijinindu-se în oasele degetelor tale. Mi-am visat amprentele fluturînd în bătaia vîntului. Am visat că locuiam împreună în pîntecele de bronz al lui Tian Tan Buddha de pe insula Lantau. Am visat că îți dăruiam un copil în fiecare zi. Am visat că dormeai gol pe mormîntul lui Confucius. Am visat că eram templu și tu intrai în mine să te rogi. Am visat că erai o portocală care vorbea fluent mandarina. Am visat Soarele acoperit de ape. M-am visat pește mut înotînd în gura ta, și așa mai departe.

Totuși, dragostea rămîne un sentiment nobil și curat, care face să clocotească în tine cele mai înflăcărate simțăminte, de o puritate sfîșietoare, și ce păcat că nu poți exprima ceea ce simți. În sinea ta, ești cel mai mare poet, respectiv cea mai mare poetă, nimeni n-a mai iubit vreodată așa cum iubești tu acum, ceea ce simți este unic și irepetabil, dar, vai!, limba nu prea te ajută, din nefericire. E OK, pentru asta există IUBITAFIZICA. N-am scris-o pentru mine, am scris-o pentru tine, vorba vine.

Pentru trupul tău nu există podoabă mai frumoasă decît dragostea. Inima ta bate step pe principalele artere ale inimii mele. Pe cerul gurii tale soarele nu apune niciodată.
Pe trupul tău ca o cruce a păcatului iudeii mă răstignesc în fiecare noapte. Fericiţi cei bogaţi cu trupul tău.
Cît timp crezi că te vei mai ascunde în spatele acestui sărut?
Cum aş putea oare să te uit
cînd tu îmi invadezi conştiinţa cu subconştientul tău
şi îmi intri pe sub piele epilîndu-mi venele prin interior
şi te plimbi cu gondole tăcute pe arterele mele şi îmi tulburi sîngele?Deocamdată, sîntem doar cuvînt, dar vom mai fi şi strigăt, vom mai fi şi tăcere, nu doar voci îndepărtate, va mai fi şi pieptul meu aspru luptînd împotriva sînilor tăi, vor mai fi şi gleznele tale înfăşurate în jurul gîtului meu
Viitorul este prezent, este aici, el se află la un braţ distanţă de umerii tăi aşteptători.
Să nu dormi atunci cînd visezi.
Hai, v-am pupat, îndrăgostiților, să visați frumos, că s-ar putea să se întîmple.
Iulian Tănase | Facebook









