fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Metamorfoza sufletului nostru (recenzie la cartea “Muntele vrăjit”, de Thomas Mann)

muntele vrajitThomas Mann – Muntele vrăjit (Vol. I și II), trad. Petre Manoliu, ed. RAO, 2013

Thomas Mann a primit Premiul Nobel în 1929. Este unul dintre cei mai renumiți autori germani, iar printre capodoperele sale se numără: Muntele vrăjit (1924) scris în 10 ani, urmat de Iosif și frații săi (1933 – 1942) și Doctor Faustus (1947). S-a stins din viață în Elveția, țară unde are loc și acțiunea magnificului roman Muntele vrăjit – de care m-am îndrăgostit iremediabil.

Muntele vrăjit se întinde pe 1200 de pagini, atâta însumând cele două volume publicate de editura RAO, așa că s-ar putea ca pe unii să-i descurajeze. Poate din acest motiv și eu am lăsat la o parte romanul, deși auzisem cât de important este. Greșeala mea, deoarece m-a acaparat cu totul și am rămas mult timp, și după ce am terminat de citit cartea, cu gândul la munții Elveției. Aș fi vrut să se continue la nesfârșit această poveste impresionantă.

Eroul cărții este un german pe nume Hans Castorp, orfan crescut de unchii săi. Joachim, vărul lui, este plecat la tratament în munții Elveției, recunoscuți pentru aerul lor curat și purificator, la sanatoriul Berghof, care are o reputație foarte bună. Se afla acolo de aproape jumătate de an când Hans se hotărăște să-l viziteze pentru trei săptămâni ca repaus, înainte de a începe lucrul ca inginer, și poate să-l ia și acasă pe vărul său. Dar ”aerul” are alte planuri pentru el și în primele două săptămâni hibele trupului încep să iasă la iveală în atmosfera aceea purificatoare, dar totodată dăunătoare.

Sanatoriul este un loc special unde oameni înstăriți din toate țările vin să se vindece, foarte mulți nu mai pleacă niciodată, prea puțini pleacă vindecați complet ci doar parțial, urmând ca după câteva luni să se reîntoarcă. Așa că și Joachim este sfătuiesc de consilierul aulic Behrens, centrul universului bolnavilor, alături de doctorul Krokowski, să mai rămână câteva luni. Fiindcă acolo timpul pare anormal, ca din altă dimensiune și se face raportarea la lună, nu la zi, așa cum mare îi e mirarea nevinovatului Hans Castorp care nu înțelege de ce trei săptămâni ale lui par cât o zi – două pentru cei de acolo.

Avându-i tovarăși pe Joachim și pe literatul italian Settembrini, Hans Castorp își face lunile de ședere acceptabile (fiindcă și lui îi găsește consilierul aulic probleme la plămâni, iar temperatura rămâne mai mereu peste 37,4). Dar și prezența doamnei Clavdia Chauchat, cu care după foarte mult timp reușește să lege două vorbe, are același efect.

Viața i se schimbă foarte mult, el devenind interesat de studiere, iar medicina, botanica sau astronomia nu-i mai par străine, în timp ce vărul său stă cu gândul la plecare, pentru a se înrola în armată, deși boala nu să demne de vindecare. Apetitul pentru cunoaștere este păstrat mereu și de discuțiile filosofice și nu numai dintre Settembrini și noul său partener din satul din apropiere, Naphta, discuțiile cu aceștia prelungindu-se ore întregi.

Cu timpul, unii pacienți mor, alții, așa cum am mai spus, pleacă pentru scurtă perioadă și apoi revin, alții sunt nevoiți să rămână mereu la munte dacă mai vor să trăiască. Hans Castorp nu dă semne că ar vrea să se mai întoarcă la șes. Nici măcar atunci când Joachim se întoarce, după ce plecase pe cont propriu ca să se înroleze. Dar îl pierde și pe Joachim, așa cum a pierdut mulți prieteni din sanatoriu de-a lungul timpului, căci nici el nu mai știe de când se află acolo. Până și doamna Chauchat pleacă, pentru a reveni cine știe când.

”Să lăsăm cortina să cadă, pentru penultima oară. Însă în vreme ce cade, vom mai merge cu gândul împreună cu Hans Castorp care a rămas în creierul munților, să privim în depărtare, către un cimitir în ceață, de la șes, unde o sabie se înalță, sclipește și se pleacă, și să ascultăm cum răsună niște comenzi, iar o triplă salvă – trei saluturi de onoare – se avântă peste mormântul de soldat al lui Joachim Ziemssen, mormânt străbătut din loc în loc de rădăcini.”

Anii trec și doar câțiva cunoscuți de la începuturi sosirii lui mai sunt acolo. Deși pare vindecat, Hans Castorp este îndrăgostit de aerul de acolo, dar recunoaște că nu mai are la cine să se întoarcă, fiindcă rudele sale s-au înstrăinat, o parte nemaifiind în viață. Deoarece el a tăiat toate legăturile cu șesul, așa cum se vorbește despre ceea ce nu este la peste 1600 de metri.

Dar, totuși, muțenia existenței lui este zguduită ca de un cutremur. Ceva se întâmplă cu el, chiar când, după cei șapte ani, Hans Castorp, acel pacient uitat de toți, pare că se trezește din amorțeală și un nou interes apare în viața lui. Pentru ce? Asta aflați singuri.

Am scris foarte puțin din complexa și inegalabila poveste a lui Thomas Mann, deoarece nu poți povesti cele 1200 de pagini și nici nu este recomandat. Chiar dacă la început, citind titlul (nu rezumatul) m-am gândit că va fi vorba despre altceva, când m-am cufundat și mai mult în lectură am simțit că mă integrez cu totul în poveste și că și eu devin un pacient al sanatoriului din orașul de munte Berghof. Parcă ar fi fost real, sentiment cu greu trezit de un roman. Muntele vrăjit a reușit să mă vrăjească și pe mine. Dincolo de poveste și de complexitatea romanului. Nu pot să explic cu exactitate, dar parcă și acum, când scriu această recenzie, retrăiesc aceleași sentimente.

Spor la citit!

Emilia Zăinel

Cartea poate fi cumparata si online, cu reducere, de aici.

bogdan
Total
1
Shares
2 comments

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Un eBook, o zi, 90% reducere: "Pe viata", de Liza Marklund

Next Article

Se deschide „Muzeul Benzii Desenate din Romania”!

Related Posts

Total
1
Share