Paul J. Zak demonstrează negru pe alb că există o explicaţie… moleculară pentru faptul că oamenii pot manifesta empatie, că pot avea principii. „Molecula morală” poartă cititorul pe drumul descoperirii că în natura noastră există o parte numită compasiune şi de ce singurătatea poate ucide. Mai mult chiar, se pare că absenţa acestei molecule poate face ca vecinul de alături să fie un psihopat…
- Carte publicata in 2014 la Humanitas
- Cumpara cartea cu reducere
- Tip coperta: Brosata
- Format: 130×200
- Numar pagini: 256
- ISBN: 978-973-50-4306-3
Călătoria prin meandrele naturii umane este fascinantă. Autorul ne duce înapoi, pe vremea când în absenţa ştiinţei despre această – celebră de acum – moleculă, oamenii filosofau la nesfârşit pe tema umanităţii. Este, poate, cea mai veche polemică a lumii, iar disputele filosofice, teologice, umaniste au creat curente care astăzi stau la baza civilizaţiei.
Paul J. Zak este de meserie economist şi un pionier în noua ştiinţă numită „neuroeconomie”. Şi-a edificat un serios renume demonstrând felul în care hormonul numit oxitocină are un rol biologic în procesul de… încredere între oameni. Adică o substanţă clar definită în organismul uman are un efect moral. Autorul face şi demonstraţia teoriei sale, notând că în statele în care cetăţenii au încredere unii în alţii economia este mai prosperă, iar belşugul mai facil. Aşadar, intervenţia moleculei este strâns legată de societate.
Zak nu emite teorii, nu se erijează în deschizător de drumuri filosofice sau de curente umaniste. El ia o picătură de sânge în care caută oxitocina, pentru a demonstra că societăţile în care oamenii sunt mai legaţi unii de alţii prin empatie sunt mai avansate şi mai fericite.
Fireşte, nu este un demers uşor. Puţini au încercat până acum să demonstreze ştiinţific cum de unii oameni sunt amabili cu alţii sau contrariul. În mod normal, gena compasiunii ar trebui să se transmită generaţiilor viitoare, deci a fi altruist şi moral se presupune că ar trebui să fie un numitor comun al umanităţii. Dar este aşa? Desigur, nu. Ceea ce face Zak în cartea sa este o strălucită demonstraţie a faptului că există un resort biologic al calităţii de a fi uman.
Plină de demonstraţii ale felului în care a ajuns la concluziile prezentate, cartea nu lasă loc niciunei întrebări. Autorul măsoară oxitocina din sângele unor miri din Marea Britanie, înainte şi după jurămintele de cununie: „Rezultatele pot fi asemănate cu sistemul solar, în care mireasa este soarele”. Apoi aleargă în Papua Noua Guinee, pentru a studia sângele unor războinici din triburile locale care execută un dans ritual. Aceeaşi oxitocină este demonstrată a fi responsabilă pentru sentimentul de apartenenţă la „o gaşcă frăţească”. Mai departe, experienţele de laborator îi arată autorului că infuzia de oxitocină printr-un spray nazal a făcut numeroşi subiecţi cercetaţi să devină mai generoşi şi mai cooperanţi.
Să se fi făcut lumină în îndelungata dezbatere mondială asupra originilor moralităţii umane? Să fie vorba despre biologie şi nu despre şapte ani de-acasă sau curente filosofice? Cartea „Molecula morală” dă serios de gândit în acest sens.
Cumpara cartea “Molecula morala”, de Paul J. Zak cu reducere: Elefant / eMAG / Libris