fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

O prietenie cât o lume („Muzicanţii din Bremen”, de fraţii Grimm)

muzicantii-din-bremenUna dintre cele mai frumoase poveşti din istoria literaturii pentru copii este „Muzicanţii din Bremen”.

Este in primul rând o istorie a valorii prieteniei, care este atât de importantă pentru lumea celor mici. Patru personaje care au devenit îndrăgite în întreaga lume – un măgar, un câine, o pisică şi un cocoş – trec prin aventuri când vesele, când triste, dar pline de învăţăminte.

Pentru că au îmbătrânit şi au devenit neputincioşi, deci inutili pentru oameni, stăpânii îi alungă de acasă. Pe drum, cei patru se întâlnesc cu un destin care va compensa suferinţa provocată de nerecunoştinţa oamenilor. Nevoia de a supravieţui îi leagă pe protagonişti cu iţele unei frumoase prietenii.

Cei patru hotărăsc să meargă împreună în oraşul Bremen, pentru a întemeia o formaţie şi a deveni cântăreţi, ceea ce îi uneşte şi mai mult. Ideea de echipă depăşeşte astfel reperele strictei supravieţuiri, căpătând accentele nobile ale unei comuniuni de suflet. Tocmai acest aspect îi face să poată depăşi toate obstacolele. În final, cei patru îşi găsesc liniştea. Împreună.

„– Ce gâfâi aşa? îl întrebă măgarul.
– Vai de mine, răspunse câinele. Pentru că sunt bătrân şi slăbesc pe zi ce trece, iar la vânătoare nu mă mai dovedesc bun de nicio ispravă, mi-am luat tălpăşiţa de acasă. Dar vorba e, cu ce am să-mi câştig eu pâinea de acum înainte?

– Ştii ceva, îi zise măgarul, eu mă duc la Bremen să mă fac muzician. Hai cu mine, că s-o mai găsi şi pentru tine un loc în taraf! Eu am să cânt din lăută, iar tu ai să baţi la toba cea mare.

Şi plecară amândoi mai departe. Merseră ei aşa, până întâlniră în drum o pisică. O arătare jalnică, nu alta!…

– Ei, de ce eşti atât de tristă? o întrebă măgarul.

– Cui îi mai arde de veselie, când îi ajunge funia la par? zise mâţa. Pentru că anii bătrâneţii m-au cam ajuns de şale şi mi s-au tocit colţii, iar acum tot ce îmi place cel mai mult e să dorm pe cuptorul încins, stăpâna m-a alungat de acasă. Aşa că stau şi mă socot: încotro s-o apuc eu acum?

– Hai cu noi la Bremen, că la serenade nu te întrece nimeni. Cu siguranţă o să-ţi găseşti şi tu un loc în taraful oraşului!

Şi au tot mers fugarii, au tot mers, şi trecând ei prin faţa unei curţi, au văzut cocoţat pe o poartă un cocoş care striga „cu-curigu” din toate puterile lui.

– Ce ţi s-a întâmplat de strigi aşa, măi cocoşule? îl întrebă măgarul.

– Iaca, dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasă mâine, dar la ce bun?… spuse cu tristeţe cocoşul. Stăpâna mea nu se mai arată milostivă faţă de mine; i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mă mănânce la masă, în ciorbă, aşa că în seara asta o să mă scurteze de cap… Acum înţelegi de ce strig aşa?… Strig şi eu cât mai pot, cât mai sunt în viaţă!…

– Da’ de ce te necăjeşti tu pentru atâta lucru?…îl dojeni măgarul. Hai mai bine cu noi la Bremen. Ai un glas puternic şi, dacă te-ai învoi să cânţi cu noi, ne-ar asculta lumea cu gura căscată, nu alta!…

Cocoşul găsi propunerea urecheatului cât se poate de bună şi porniră tuspatru la drum”.

Povestea continuă.

Cartea o poti cumpara cu reducere de aici.

Roxana Ichim Istudor
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Cultura americană în tuşe groase („Interesanţii”, de Meg Wolitzer)

Next Article

Promotii eBook Readere. PocketBook de la 319 lei

Related Posts

Total
0
Share