Egiptul a trăit sub „ocupaţie” britanică suficient de mult încât un scriitor ca Baha Tahir să aibă ce să prezinte lumii dintr-un întreg secol XIX. In Oaza de la asfinţit, Mahmoud Afandy este un funcţionar care lucrează pentru administraţia engleză în Cairo. Într-o zi este „relocat” în oaza Siyouh, departe de Capitală, aproape de graniţa cu Libia.
- Carte publicata in 2014 la Editura Polirom
- Vezi pretul cu reducere
- Numar pagini: 328
- ISBN: 978-973-46-4899-3
Ce schimbare! Pentru că, poate mai mult decât în principalul oraş al ţării, aici colonialismul se vede cel mai bine: îngustimea de vederi a „ocupantului”, colaboraţionismul clasei egiptene de sus care are privilegii de apărat în orice condiţii, rezistenţa săracilor, orizonturile idealiştilor care există în orice societate care nu este liberă, patriotismul clasei mijlocii, visele de revoluţie şi independenţă. La toate acestea se adaugă numeroase personaje ale căror destine sunt prinse în tot acest păienjeniş fără ca ele să facă parte pregnant dintr-o categorie sau alta. Poate chiar Mahmoud este din categoria celor care se decid greu. Nu fac parte nici din rezistenţă, nici nu colaborează cu coloniştii. Din păcate, fără să facă rău societăţii din care face parte, sfârşeşte prin a pierde tocmai din cauza faptului că nu se poate hotărî să facă bine, pentru că asta implică riscuri. Această indecizie majoră îl macină în fiecare zi.
Există o explicaţie pentru atitudinea bărbatului. Nu a avut din familie grija zilei de mâine şi asta l-a împins uneori pe marginea prăpastiei. Când ţara sa fierbea de revoltele împotriva lui Khedive Ismail, Mahmoud era bine merci la o şcoală bună din Cairo şi nu avea timp de „fleacuri”. Uneori îl însoţea pe tatăl său la sesiuni de dans spiritual, lucru care îi plăcea la nebunie. Restul timpului era dedicat petrecerilor, femeilor, pendulând între un păcătos şi un băiat model, după… lumina de afară. Apoi a început să lucreze pentru „ocupant” în timp ce inima lui era lâmngă revoluţia Urabi, până la urmă tot un fel de ezitare între patriotism şi colaboraţionism. Parcă niciodată nu are puterea să decidă, deşi invidiază decizia la alţii. Se pare că este vorba totuşi despre un defect de caracter. La început se aprinde pentru o idee, apoi îl apucă îndoiala, apoi totul se disipează, ca şi când hotărârea iniţială n-ar fi existat. Este lesne de înţeles până la ce nivel îl va traumatiza relocarea la aproape 1.000 de km de capitală, mai ales că este însurat cu o femeie hotărâtă de felul ei…
Cartea Oaza de la asfinţit, de Baha Tahir poate fi cumparata cu reducere de la Elefant / Libris / eMAG.
