Geralt din Rivia, ilustrație Bookuria
Așa îl vedem noi la Bookuria · ilustrație
Personaj

Geralt din Rivia

Vânător de monștri cu tarif fix, care jură că nu se amestecă în treburile oamenilor și ajunge mereu la mijloc.

Geralt zace într-un templu al zeiței Melitele, cu gâtul bandajat. Rana i-a făcut-o o strigă: prințesa blestemată pe care regele Foltest o voia înapoi vie, nu ucisă. Preoteasa Nenneke îl îngrijește, îl ceartă și îl ține de vorbă, iar o slujitoare mută, Iola, îi stă alături nopțile. Din convalescența asta e făcută „Ultima dorință”: între discuțiile din templu, vânătorul își amintește șase întâmplări recente. Fiecare îi arată altă față, și nu toate sunt de pus pe copertă.

Un mutant cu tarif

Geralt e witcher, un om luat de mic, trecut prin mutații și antrenat să omoare monștri contra cost. I-au rămas părul alb, ochii care văd în întuneric și o rezistență la otrăvuri pe care oamenii obișnuiți n-o au. Înainte de luptele grele bea elixiruri care îl fac, pentru câteva ore, mai puțin om. Umblă din oraș în oraș după anunțuri care cer pe cineva ca el.

Oamenii îl cheamă când n-au încotro și îl alungă imediat după. Geralt știe asta și negociază ca un meșteșugar: cât se plătește, cine plătește, ce anume trebuie făcut. În povestea strigei, banii nu-l scutesc de alegerea grea. Regele cere ca fata să rămână în viață, iar Geralt încearcă să ridice blestemul, deși nu e sigur că se poate și nici că ce rămâne după blestem va putea trăi printre oameni. Un nobil, Ostrit, încearcă să-l mituiască să plece, pentru că striga îi folosește în intrigile împotriva regelui. Geralt îl lasă lat și îl folosește drept momeală.

Neutru, până la prima alegere

Geralt repetă că nu se amestecă în certurile oamenilor. Cartea îl tot pune exact în mijlocul lor. La Blaviken, vrăjitorul Stregobor și o tânără cu o bandă de mercenari, Renfri, încearcă fiecare să-l tragă de partea lui; amândoi îi vorbesc despre „răul cel mai mic”. Geralt refuză să aleagă, până când nu mai poate refuza. De atunci îl urmărește porecla de „măcelar din Blaviken”, iar cavalerii care vin să-l scoată din oraș, în povestea-cadru, îl strigă tocmai așa. Sunt doi cavaleri din Ordinul Trandafirului Alb, iar unul dintre ei, jignit că Geralt nu se grăbește, îl provoacă la duel. Geralt promite doar că pleacă în trei zile.

La Cintra, la ospățul de logodnă al prințesei Pavetta, contradicția se vede și mai bine. Geralt sare în apărarea unui cavaler cu fața acoperită, atacat de ceilalți pețitori, iar când i se oferă răsplata cere ceva ce omul are deja, fără să știe. E o clauză din basme, cu care de obicei se joacă vrăjitorii răi. Un vânător care spune că nu crede în destin își lasă plata în seama destinului. Cine cunoaște basmul fraților Grimm despre Rumpelstiltskin recunoaște înțelegerea.

Monștri care nu sunt monștri

Partea cea mai interesantă a lui Geralt se vede în felul în care se uită la cei pe care e plătit să-i omoare. Nivellen, un bărbat blestemat să arate ca o fiară, trăiește singur într-un conac care îi ascultă poruncile; Geralt stă la masă cu el și nu-l vânează. Un silvan, Torque, poreclit de săteni „dracul” pentru poznele de pe câmp, se dovedește legat de elfii care se ascund de oameni. În fața elfilor, care au pierdut pământurile în favoarea oamenilor, Geralt nu găsește mare lucru de spus în apărarea speciei lui. Când elfii îi sparg lăuta bardului care îl însoțește, se înfurie mai tare decât pentru propria piele.

Bardul e Jaskier, prieten vechi, guraliv și mereu în încurcături. Cu el, Geralt e cel mai ironic și cel mai sincer: amândoi constată că meseria de vânător de monștri nu mai aduce bani, pentru că lumea se civilizează și monștrii se împuținează. Tot din cauza lui Jaskier, care desfundă un vas găsit la pescuit, ajunge Geralt în orașul Rinde și o cunoaște pe Yennefer, o vrăjitoare cu planurile ei.

Ce ascunde tăcerea

Geralt vorbește puțin despre el. Când Nenneke îi propune o transă în care Iola să-i vadă viitorul, refuză. Răspunde cu glume seci la întrebări serioase și schimbă vorba când discuția ajunge la destin. Sub răceala asta e un om căruia îi pasă mai mult decât recunoaște, fie de o prințesă-monstru, fie de un bard care nu tace. Iar scorul lui la „umbră” e mare pentru că omoară pentru bani, uneori și oameni, și își alege singur regulile.

Din pagină pe ecran

Pentru mulți cititori, Geralt a venit întâi din jocuri. CD Projekt Red a făcut din el protagonistul unei trilogii, de la „The Witcher” (2007) la „The Witcher 3: Wild Hunt” (2015), cu întâmplări care se petrec după cărți; Sapkowski a spus că jocurile sunt o operă de sine stătătoare, nu o continuare. Netflix a lansat serialul în decembrie 2019: primul sezon pleacă de la povestirile din „Ultima dorință” și „Sabia destinului”, Henry Cavill l-a jucat pe Geralt în primele trei sezoane, iar Liam Hemsworth a preluat rolul în al patrulea, lansat în 2025.

Cartea, pe scurt

„Ultima dorință” a apărut în Polonia în 1993, la SuperNowa. A ieșit după „Sabia destinului” (1992), dar autorul o socotește primul volum al seriei, și tot așa o numerotează Nemira în română. Șase povestiri sunt legate de povestea-cadru din templu. Multe pornesc de la basme cunoscute, răsucite: prințesa transformată în monstru din povestirea care deschide volumul vine dintr-un basm polonez, fiara îndrăgostită amintește de „Frumoasa și bestia”, iar o prințesă fugită de mama vitregă ajunge să jefuiască la drumul mare alături de șapte pitici. Prima povestire cu Geralt a apărut în 1986, în revista Fantastyka. Romanele propriu-zise ale seriei vin abia după al doilea volum.

Autorul, în două vorbe

Andrzej Sapkowski s-a născut în 1948 la Łódź. A studiat economia și a fost reprezentant de vânzări pentru o firmă de comerț exterior înainte să scrie. Prima povestire despre Geralt a trimis-o, din toane, la concursul revistei Fantastyka și a luat locul al treilea; a scris-o, spunea el, pentru fiul lui, care citea revista. Cărțile despre witcher au fost traduse în 37 de limbi.

Celelalte personaje din carte

JaskierBardul guraliv, prietenul cu care Geralt bate drumurile și din cauza căruia ajunge la Rinde.
NennekePreoteasa Melitelei care îl îngrijește în templu și îl ține de vorbă în povestea-cadru.
YenneferVrăjitoarea din Rinde, pe care Geralt o cunoaște în povestirea care dă titlul volumului.
RenfriTânăra cu bandă de mercenari de la Blaviken, care îl pune în fața „răului cel mai mic”.
StregoborVrăjitorul care îi cere protecție împotriva lui Renfri.
IolaSlujitoarea mută din templu, care ar trebui să-i vadă viitorul în transă.

Personaje asemănătoare din alte cărți

Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.

Sursele acestei fișe