Ilie Moromete, ilustrație Bookuria
Așa îl vedem noi la Bookuria · ilustrație
Personaj · Lectură școlară

Ilie Moromete

Țăranul din Siliștea-Gumești care stă pe stănoagă, glumește și amână, în timp ce lumea lui se destramă încet.

Din „Morometii, 2 volume” de Marin Preda Rol: protagonist Lectură pentru BAC

Câte feluri de a tăcea are un om? Ilie Moromete pare să le știe pe toate. Tace ca să-și enerveze fiii, tace ca să câștige timp în fața agentului fiscal, tace pe stănoaga din fața porții, cu ochii pe uliță, ca și cum ar urmări un spectacol pe care doar el îl înțelege. Iar când vorbește, de obicei glumește, și nu întotdeauna e limpede pe seama cui.

Un om cu pământ, datorii și șase copii

Suntem în Siliștea-Gumești, un sat din Câmpia Dunării, la sfârșitul anilor ’30. Moromete are pământ primit la reforma agrară, o casă plină și datorii la stat care cresc de la un an la altul, în timp ce grâul se vinde prost. Din prima căsătorie are trei fii mari: Paraschiv, Nilă și Achim. Cu Catrina, a doua soție, are alți trei copii: Tita, Ilinca și Niculae, cel mic, care vrea cu orice preț la școală.

Familia stă împreună doar la masă. Cina din primele pagini, cu toți strânși în jurul mesei joase și rotunde, arată deja liniile de ruptură: cine stă lângă cine, cine tace, cine se strâmbă. Moromete stă pe pragul odăii, puțin deasupra tuturor.

Arta de a amâna

Moromete nu e un om leneș, deși fiii lui așa îl văd. E un om care amână cu metodă. Când vin agenții după bani, joacă un mic teatru: se plânge, se miră, promite, plătește cât să scape. Când trebuie bani repede, taie salcâmul din spatele casei și îl vinde lui Tudor Bălosu, vecinul mai înstărit. Scena tăierii, în zori, e una dintre cele mai comentate din roman.

Planurile lui nu le spune nimănui. Familia vede doar un tată care stă, glumește și nu decide, iar neîncrederea crește din tăcerea lui la fel de mult ca din datorii.

Duminica, în poiana lui Iocan

Duminica, Moromete are un public. În poiana fierăriei lui Iocan se adună bărbații satului, se citesc ziarele și se discută politică, iar el e vedeta: citește cu glas tare, comentează, ironizează. Prietenii lui, Cocoșilă și Dumitru lui Nae, îi dau replica. Aici se vede cea mai mare plăcere a personajului: să privească lumea, să-i dea un sens și să râdă de ea. Alexandru Piru a scris că, prin „Moromeții”, lumea țărănească nu mai apare „guvernată de instincte”, ci „capabilă de mari sentimente”; poiana lui Iocan e unul dintre locurile unde se vede asta cel mai bine.

Tatăl lui Marin Preda

Moromete are un model. Familia scriitorului seamănă izbitor cu cea din roman: tatăl, Tudor Călărașu, plugar din Siliștea-Gumești, avea trei băieți din prima căsătorie, Ilie, Gheorghe și Ion, în care criticii îi recunosc pe Paraschiv, Achim și Nilă. Preda l-a pus pe tată în nuvela „Întâlnirea din pământuri” din volumul de debut, din 1948, și abia apoi în „Moromeții”, cu nume schimbat. Și scena premiului cu coroniță din roman pleacă din copilăria autorului. Tatăl adevărat s-a mirat odată că băiatul merge treizeci de kilometri după o carte: „Dar ce, e aurită?”.

Fiii care nu-l mai înțeleg

Paraschiv, Nilă și Achim nu-și suportă mama vitregă și vor ca tatăl să vândă din pământ și să le dea partea lor. Visează la București, unde cred că se fac bani ușor. Guica, sora lui Moromete, care trăiește singură și o urăște pe Catrina, îi ațâță. Moromete vede conflictul venind și, fidel felului său, îl amână. Niculae, de cealaltă parte, vrea la școală, iar tatăl nu vede rostul cheltuielii; Catrina e cea care ține partea băiatului. Ruptura dintre el și fiii cei mari e miezul primului volum. Pentru elev, ea leagă tema familiei de tema timpului: tatăl crede că are răbdare, iar copiii lui, nu.

Al doilea volum, apărut în 1967, îl arată mai bătrân, în anii de după război, când satul trece prin colectivizare. Moromete rămâne ironic, dar e tot mai singur, iar Niculae vine acasă cu alte idei decât ale lui. Cum se termină drumul acesta, lăsăm cartea să spună.

De ce notele arată așa

Am dat notele de la sfârșitul celor două volume. Umorul are 9: ironia e felul lui de a fi. Mintea are 8, pentru că vede departe și citește oamenii bine, chiar dacă deciziile lui vin târziu. Sociabilitatea ar fi fost 8 în primul volum, cu poiana lui Iocan și publicul ei; în al doilea, când prietenii îl părăsesc, coboară la 5. Ambiția e mică (4): vrea să păstreze ce are, nu să urce. Umbra (6) vine din vicleniile cu fiscul și din tăcerile care își rănesc familia. Curajul (6) e calmul cu care înfruntă datoriile și autoritățile, fără gesturi mari. Inima stă la mijloc (5): își iubește copiii, dar nu le-o arată aproape niciodată. Rebel are 6, pentru că nu se lasă convins de noua ordine din volumul al doilea.

Pe ecran l-a jucat întâi Victor Rebengiuc, în filmul lui Stere Gulea din 1987, apoi Horațiu Mălăele, în „Moromeții 2” (2018). Despre diferențele dintre carte și film: „Moromeții”, cartea din spatele filmului.

Cartea, pe scurt

„Moromeții” are două volume, apărute în 1955 și 1967, și aproape o mie de pagini. Marin Preda urmărește, pe parcursul a circa douăzeci de ani, destrămarea unei familii de țărani din Siliștea-Gumești, satul în care s-a născut. Primul volum stă în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial și pune în centru conflictul dintre Moromete și fiii lui. Al doilea mută accentul pe satul întreg, în anii colectivizării, și are altă structură și alt ton. Spre deosebire de romanele lui Rebreanu, miza nu e să obții pământ, ci să-l păstrezi. Primul volum se deschide cu ideea că timpul era răbdător cu oamenii, iar paginile care urmează o contrazic pe îndelete. Stere Gulea a ecranizat romanul de două ori, în 1987 și în 2018. La bacalaureat e romanul realist postbelic prin excelență.

Autorul, în două vorbe

Marin Preda (1922–1980) s-a născut la Siliștea-Gumești, în Teleorman, fiu de plugar. A debutat cu povestiri și a devenit cunoscut prin „Moromeții”; a mai scris „Delirul” și „Cel mai iubit dintre pământeni”, ultimul apărut chiar în 1980 și retras din librării la câteva săptămâni după apariție. A murit în același an, la Mogoșoaia. Mai multe pe pagina lui Marin Preda.

Pe scurt, pentru teză și BAC

  • Ironia și umorul – citește și comentează ziarele în poiana fierăriei lui Iocan.
  • Autoritatea de cap al familiei – la cină stă pe pragul odăii, deasupra celorlalți, și conduce masa.
  • Viclenia țărănească – micul teatru jucat în fața agenților care vin după bani.
  • Spiritul contemplativ – privește satul de pe stănoagă, ca pe un spectacol pe care îl comentează.
  • Evoluția: din capul respectat al familiei ajunge, în volumul al doilea, un om tot mai singur într-o lume pe care n-o mai recunoaște.

Celelalte personaje din carte

Catrina MorometeA doua soție; îi reproșează amânările și se teme pentru copiii ei.
Niculae MorometeFiul cel mic, care vrea la școală și ajunge să gândească altfel decât tatăl.
ParaschivCel mai mare dintre fii, ostil mamei vitrege și tatălui.
AchimUnul dintre fiii mari, cel cu planul plecării la București.
Guica (Maria Moromete)Sora lui Moromete, care îi ațâță pe nepoți împotriva Catrinei.
CocoșilăPrietenul de discuții politice din poiana lui Iocan.

Personaje asemănătoare din alte cărți

Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.

Sursele acestei fișe