Elizabeth Bennet, ilustrație Bookuria
Așa o vedem noi la Bookuria · ilustrație
Personaj

Elizabeth Bennet

Are dreptate la fiecare replică și se înșală la judecata cea mai importantă – iar romanul o iubește exact pentru amestecul ăsta.

Din „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen Rol: protagonist

La primul bal din Meryton, un bărbat bogat o măsoară din spate și spune, destul de tare cât să audă și ea, că e acceptabilă, dar nu îndeajuns de frumoasă cât să-l ispitească. Elizabeth Bennet se întoarce la prietene și face din jignire o anecdotă de seară. În două rânduri, asta e toată cartea: cineva o judecă greșit, ea râde – și apoi îl judecă, la fel de greșit, pe el.

A doua fată dintr-o casă cu cinci

Familia Bennet are cinci fete și o problemă de drept. Longbourn, moșia, e legată prin testament de linia masculină: la moartea tatălui trece la un văr, nu la fiice. Doamna Bennet nu citește legi, dar înțelege perfect ce înseamnă asta, și are un singur proiect pentru restul vieții – măritișul fetelor. Elizabeth e a doua, cea cu limba ascuțită și fără zestre, și refuză din start regula jocului: nu se mărită ca să se salveze.

Se vede cel mai clar când domnul Collins, chiar vărul care va moșteni casa, o cere de nevastă. Un „da” ar fi rezolvat totul dintr-o mișcare: pentru ea, pentru surori, pentru mama ei. Elizabeth spune nu, și trebuie să-l spună de mai multe ori, fiindcă domnul Collins nu concepe că o femeie vorbește serios. Prietena ei Charlotte Lucas îl acceptă câteva zile mai târziu și îi explică foarte calm de ce. Scena aceea e proba de realism a romanului: Austen nu o face pe Charlotte ridicolă și nu o pune pe Elizabeth să o certe.

Greșeala ei, pe larg

Partea neașteptată e că eroina isteață se înșală aproape tot romanul. Îl crede pe Wickham, un ofițer fermecător cu o poveste de orfan nedreptățit, pentru că povestea confirmă fix ce gândea ea deja despre Darcy. Mintea lucrează bine, dar lucrează cu datele pe care și le-a ales singură. Când primește, în sfârșit, cealaltă versiune, scrisă pe hârtie, nu suferă fiindcă a fost mințită; suferă fiindcă s-a crezut deșteaptă. E, probabil, cel mai modern lucru din carte.

Nu se schimbă prin umilire. Rămâne ironică până la ultima pagină, îi ține piept lui Lady Catherine de Bourgh cu aceeași politețe tăioasă și nu-și cere iertare pentru familia ei zgomotoasă. Ce pierde e certitudinea că poate citi un om dintr-o privire.

Cel mai limpede portret al ei nu stă într-un dialog, ci într-un drum. Când Jane se îmbolnăvește la Netherfield, Elizabeth pleacă pe jos, singură, trei mile prin câmp, după o noapte de ploaie, și ajunge cu poalele rochiei pline de noroi, roșie la față și bine dispusă. Domnișoara Bingley povestește scena toată seara ca pe o dovadă de prost-gust. Darcy, care nu spune nimic, se uită la ochii ei.

Umorul pe care l-a moștenit

Râsul ei vine de la tată. Domnul Bennet s-a retras de douăzeci de ani în bibliotecă și își privește familia ca pe un spectacol plătit; Elizabeth are aceeași ureche pentru ridicol, numai că iese din cameră și face ceva. Austen pune în aceeași casă un om spiritual și unul leneș, ca să se vadă diferența.

De ce a rămas

Elizabeth Bennet e strămoașa unui întreg tip de personaj: femeia care are dreptate la replică și greșește la concluzie. Jennifer Ehle a jucat-o în serialul BBC din 1995, iar Keira Knightley în filmul din 2005, pentru care a primit o nominalizare la Oscar pentru rol principal feminin – una dintre cele patru nominalizări ale filmului, niciuna transformată în premiu.

Cartea, pe scurt

„Mândrie și prejudecată” a apărut pe 28 ianuarie 1813, la editorul londonez Thomas Egerton, în trei volume. Austen o scrisese cu peste cincisprezece ani înainte, între octombrie 1796 și august 1797, sub titlul „First Impressions”, și o rescrisese în 1811–1812. Prima ediție s-a epuizat, a doua a ieșit în octombrie același an, a treia în 1817. Motorul poveștii e simplu: în vecinătatea familiei Bennet se mută doi bărbați cu avere, iar cinci fete fără bani intră, vrând-nevrând, pe aceeași piață. Din atât, Austen scoate o comedie de salon în care fiecare conversație e și o negociere, cu bani, rude și reputații pe masă. Nu e o carte despre sentimente mari declarate tare; e despre cât de greu se vede corect un om printr-o primă impresie.

Autorul, în două vorbe

Jane Austen (1775–1817) a publicat șase romane și pe niciunul nu-i apărea numele: pe „Mândrie și prejudecată” scria doar că e „de autoarea «Rațiune și simțire»”. A trăit în provincia engleză pe care o descrie, nu s-a măritat și a murit la 41 de ani. Numele i-a fost legat public de cărți abia după moarte, de fratele ei Henry.

Celelalte personaje din carte

Jane BennetSora mai mare și singura căreia Elizabeth îi spune tot; blândețea Janei, care nu vede răul în nimeni, e exact contrariul judecății ei rapide.
Mr. DarcyÎl antipatizează din prima seară și își construiește luni întregi argumentele; descoperirea că s-a înșelat e miezul cărții.
Charlotte LucasPrietena care alege căsătoria de calcul pe care Elizabeth o refuză; prin ea Austen arată ce costă un „nu”.
Mr. CollinsVărul care va moșteni casa și o cere de nevastă; refuzul lui e primul gest prin care Elizabeth își riscă viitorul.
George WickhamOfițerul fermecător ale cărui povești le crede fără să le verifice – greșeala ei de judecată, în carne și oase.
Lady Catherine de BourghMătușa autoritară a lui Darcy, singura căreia Elizabeth îi răspunde de la egal la egal.

Citate

I had not known you a month before I felt that you were the last man in the world whom I could ever be prevailed on to marry.

Jane Austen, „Pride and Prejudice”, ediția a III-a, 1817, cap. 34 (Wikisource)

Personaje asemănătoare din alte cărți

Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.

Sursele acestei fișe