În Cafeneaua de la capătul lumii, un anume John își ia câteva zile libere pentru a-și reîncărca bateriile. Acesta este unul dintre motivele „clasice” pentru care atâția oameni epuizați de ritmul cotidian și de efortul infernal de a ține pasul cu lumea se transformă în turiști care schimbă o îngrămădeală cu alta. Silit să se întoarcă din drum o bucată bună, eroul se trezește, la lăsarea nopții, în mijlocul unui soi de pustietate, cu rezervorul aproape gol și… cam pierdut. Acesta este unul dintre momentele-simbol, de încremenire absolută, în care se poate găsi orice om ajuns la un capăt de anduranță. O lumină, un spațiu care se dovedește prietenos și o chelneriță zâmbitoare… o cafenea cu mobilier nou… un meniu cu totul inedit. Acesta este începutul unei alte călătorii. Spre înăuntru.
Meniul din cafeneaua de nicăieri conține trei întrebări cruciale, simple ca lumina soarelui și grele cât o experiență de viață: „Ce cauți aici?”; „Te temi de moarte?”; „Ești împlinit?”. Privind literele și captându-le înțelesul, John realizează că toate au trecut la persoana întâi.
La început, John își livrează sieși clișeul cu „viața mea e bună”. Dar este ca și cum un duh nevăzut ar fi crăpat o ușă care nu se mai poate închide. Milimetru cu milimetru, cel pierdut în cafeneaua de nicăieri începe să-și evalueze existența. Așadar, este omul care muncește zece ore pe zi la un birou mic, pentru o promovare care va veni peste mult timp și care îi va da de lucru 14 ore pe zi, într-un birou puțin mai mare. John strânge din toate părțile tot ce poate pentru a se putea bucura de viață cândva, cu reumatism, cataractă, ulcer și toate celelalte „delicii” previzibile ale înaintării în vârstă. Până atunci, stres, socoteli, anxietate, lupte cu sine și cu alții…
„De ce nu fac de acum ce mă face fericit, de ce nu am sentimentul împlinirii personale dacă nu este autorizat din exterior?”. Odată intrată în șirul gândurilor această întrebare, John realizează că se rotește fără sens într-o centrifugă a distracțiilor superficiale, a consumerismului care compensează goluri ale minții și ale sufletului, a fricii de schimbare, a felului în care a fost crescut, a unor principii inoculate, care nu se știe dacă îi aparțin pe deplin.
A accepta o rutină a frustrării în numele unei libertăți care nu poate fi conectată decât cu pensionarea i se pare lui John, dintr-o dată, aproape monstruos. Afară este un soi de noapte a necunoscutului, dar, pentru prima dată de mult timp, John este perfect relaxat și impecabil de lucid, într-o cafenea de la capătul lumii. A lumii lui de azi…
Romanul Cafeneaua de la capătul lumii poate fi comandat cu reducere de la Elefant, Libris sau Litera.
Bookura-te de comentarii