Născută în Munchen, rămasă orfană de mamă, Christa Schroeder găsea de lucru ca secretară în 1930 la Partidul Naţional Socialist German. „Aveam să aflu mai târziu că fusesem ultima dintre cele 87 de aplicante la acel job. Eram cineva care nu era membru de partid, nici interesat de politică şi nici nu ştiam cine era Adolf Hitler. Aveam 22 de ani, aveam experienţă la bătutul la maşină şi am furnizat referinţe convenabile”, povestea Christa mai târziu, în autobiografia „Hitler a fost şeful meu”.
Carte publicata in 2015 la Meteor Press- Cumpara cartea cu reducere
- Tip coperta: Brosata
- Format: 130×200
- Numar pagini: 400
- ISBN: 978-606-8469-61-4
Carte publicata in 2015 la Meteor PressÎn 1933, Hitler devenea cancelar al Germaniei şi Christa îl urma la Berlin: „Biroul lui, dormitorul şi, mai târziu, apartamentul Evei Braun se aflau la parter. Într-una din camerele vecine celor ale lui Hitler era o încăpere în care trebuia să fie în permanenţă cineva, în cazul în care Hitler ar fi avut nevoie să dicteze”. Pas cu pas, Schroeder a început să-l cunoască pe dictator, furnizând apoi informaţii preţioase istoric şi fascinante din perspectiva naraţiunii despre unul dintre călăii secolului XX: „Într-o zi, Hitler ne-a găsit stând la ceai, a întrebat dacă poate să stea cu noi şi s-a aşezat la taclale. Apoi a început să vină aproape zilnic…”.
Când dicta, „Hitler stătea la biroul său ori aplecat peste acesta, în special când voia să apese pe temele care îl interesau dintr-un discurs, de pildă. Când mă aflam la maşina de scris nu existam pentru el, nu mă percepea ca pe o persoană. O vreme tăcea, apoi dicta calm, cu gesturi mari. După un timp, începea să dicteze tot mai repede, fără pauze între propoziţii şi se plimba agitat în jurul pereţilor. Din timp în timp se oprea, privea o vreme la portretul lui Bismarck şi faţa i se schimba: apăreau mânia şi congestionarea. Stătea înfipt în călcâie ca un om care se confrunta cu un inamic şi de multe ori aveam impresia că ţăcănitul maşinii de scris îi făcea plăcere, întrucât nu mă lăsa să stenografiez niciodată, deşi ar fi fost mult mai uşor”.
Alte detalii ale vieţii lui Hitler apar ca străfulgerări în naraţiunea Christei Schroeder: „Pentru Hitler, îmbrăcatul era doar o formalitate. Detesta să probeze haine”. Cele mai „dragi” cuvinte pentru dictator erau „fără milă”, pe care le folosea frecvent: „Îmi este indferent de cum va gândi viitorimea despre metodele pe care le folosesc”.
Ca secretară a lui Hitler, tânăra Christa Schroeder nu a avut viaţă personală. În 1938 s-a logodit cu un diplomat iugoslav, dar dictatorul nu le-a dat „binecuvântarea”. Când Schroeder i-a spus că există posibilitatea să demisioneze din acest motiv, Hitler a privit-o şi i-a replicat: „Aş şti cum să previn asta”. Logodna a fost ruptă în 1941, iar Schroeder a trăit până la vârsta de 76 de ani.
Cartea o poți cumpăra cu reducere de la elefant sau de la eMAG.
Roxana Ichim
