În momentul în care Fredrik Backman a lansat Oameni anxioși, o lume întreagă de cititori s-a așteptat la măcar o parte din farmecul celebrei „Un bărbat pe nume Ove”. Ceva, ceva, există, ca un miez de foc, și de data aceasta…
Este aproape ajunul Anului Nou într-un mic orășel suedez. Un tată aflat într-o situație financiară ce pare fără ieșire – chirie restantă, datorii, spectrul pierderii custodiei copilului – încearcă să jefuiască o bancă. Nu-i iese și, în fața pericolului de a fi prins, se refugiază, încă purtând pe față masca de la costumul de schi, într-un apartament din apropiere. De aici începe o situație de luare de ostatici care frizează extraordinarul, deși este pornită dintr-o situație dintre cele mai… ordinare.
„Am o zi cam complicată”, se scuză noul intrat în spațiul în care alte câteva persoane, una mai stranie decât alta, caută un apartament de închiriat cu disperarea generată de perioada din an în care sunt nevoiți să facă asta. Sunt „anxioșii” lui Backman, unul și unul, toți cu propria versiune a „zilei complicate”. Și, spre deosebire de povestea lui Oven, niciunul dintre personaje nu pare demn de compătimit, de iubit, de plăcut sau de înțeles.
Așadar, în timp ce afară doi polițiști cumsecade, tată și fiu, Jim și Jack, care n-au mai avut de-a face cu o luare de ostatici, sunt perplecși și caută pe Google ieșirea din situație, în apartament se „prezintă”, pe rând, „eroi” unul mai bizar ca altul. Anna-Lena și Roger sunt într-o continuă vânătoare de case doar pentru a ține aprinsă „flacăra” unui mariaj care s-a stins de mult. Cuplul de lesbiene Julia și Ro sunt complet panicate la gândul că vor fi părinți și nu se înțeleg asupra niciunui aspect din vița lor comună, de la spațiul de locuit la detaliile zilei în care s-au cunoscut. Zara este un director de bancă la suprafață, preferă economia oamenilor, iar dedesubtul afișajului arogant și suficient bate o inimă depresivă și singuratică. În fine, agentul imobiliar care se ocupă de toate aceste persoane este „pe repede înainte” să facă afacerea, cu oricine ar fi, iar o bătrânică de 87 de ani, Estelle, care se află deja cu un picior pe altă lume, este, în același timp, de o luciditate și o forță remarcabile – a trecut prin destule ca să nu se teamă de pistolul „fals” al spărgătorului ratat care a dat buzna peste sesiunea de vizionare.
Pe măsură ce povestea avansează, laitmotivul cărților lui Backman – nimic nu este ceea ce pare și orice imagine are în spate o poveste care o justifică oarecum – iese în prim-plan. Nimic nu este real, nici măcar bărbatul necunoscut care se ițește din baie cu o mască în formă de cap de iepure. Oamenii scriitorului sunt descriși cu mult umor, rulează prin căsnicie, așteptarea unui copil, iubire, moarte, senilitate, și par „niște idioți” doar pentru că „a fi uman este idiot de dificil”. Fiecare dintre ei are un bagaj de suferință, de frustrare, de secrete și pasiuni gata să dea în clocot. „Consemnați” la spațiul apartamentului, „reținuți” fără voia lor de un pseudo-infractor, componenții celui mai ciudat grup de ostatici care se poate imagina încep să dea totul la iveală.
Unu dintre elementele cele mai captivante ale poveștii este mișcarea inversă care se petrece în momentul în care captivii, pe măsură ce sunt tot mai „strânși” de poliție și ziariști, lasă liber tot mai mult din tumultul personal interior.
Odată încheiată lectura dulce-amăruie-acrișoară, cititorul știe că Oameni anxioși este despre cantitatea de compasiune obligatorie și necesară supraviețuirii într-o lume care nu iartă.
Cumpără cartea Oameni anxioși, de Fredrik Backman, cu reducere, de la Libris.
