Romanul Țara mea inventată a fost publicat de Editura Humanitas Fiction în Colectia Seria de autor Isabel Allende.
Și-a părăsit țara natală, Chile, de aproape 30 de ani. A fost în vizită de mai multe ori, dar nu s-a mai gândit niciodată să se întoarcă definitiv. Dar nu poți scoate patria dintr-un om, așa că Isabel Allende a început o introspecție la scară mare atunci când cădeau Turnurile Gemene din New York și în paralel se împlineau 28 de ani de la lovitura de stat din țara sa natală. Iar când nepotul te surprinde evaluându-ți ridurile, a sosit vremea…
Născută în 1924, fiică a unui diplomat chilian, Isabel avea patru ani când a pășit pentru prima dată în țara de origine, pe care mai târziu a simțit nevoia s-o „inventeze”. Tatăl său și-a abandonat familia, iar copila s-a ales cu un părinte vitreg cu aceeași ocupație, așa că a luat din nou drumul străinătății până când a ajuns să trăiască alături de bunicii materni. „Bunicul era ca Dumnezeu: infailibil, atotputernic”, povestește Allende, care l-a însoțit de-a lungul și de-a latul țării. A respectat mai târziu convenția de a se cununa, chiar dacă nu a dorit-o, dar a ascultat și sfatul bunicului – „cine plătește facturile conduce casa” – așa că a avut grijă să-și câștige existența de la 17 ani.
În Țara mea inventată, Isabel Allende descrie în tușe tari rigiditatea ierarhiilor care au făcut din Chile „Anglia Americii latine”: cu cât mai mult sânge autohton, cu atât mai joasă poziționarea socială. Mai departe, autoarea trasează diferențele dintre austeritatea chiliană, societate altfel cu un ascuțit simț al umorului, și deschiderea din Mexic sau Venezuela. Unul dintre punctele fierbinți ale introspecției este atitudinea societății față de divorț, văzut prin experiența mamei sale: abandonată, femeia a luptat enorm pentru a se elibera, din cauza canoanelor Bisericii Catolice. Bărbatul pe care Isabel l-a știut o viață ca pe tatăl vitreg nu a izbutit același lucru, așa că cei doi nu s-au căsătorit niciodată!
Per ansamblu, impresionanta călătorie la origini este centrată pe figurile mitice ale familiei: bunici și străbunici, mătuși, unchi, prieteni apropiați. Ei sunt esența care, picurată în licoarea fiecărei zile, îi dau accentul chilian. Mai presus de teritoriu, în aparenenență este vorba despre „ai tăi”, pare să spună Allende. Undeva în fundal se distinge și înțelegerea pentru un popor cu o istorie zbuciumată, punctată de violență, cu un spirit puternic, dar imprevizibil. Chiar dacă pretinde că s-a simțit ca o străină în țara sa – „nu m-am potrivit niciodată nicăieri, nici în familia mea, nici în clasa mea socială, nici în perceptele religiei mele” – Allende duce cu ea, în America în care trăiește de decenii, în scrisul care a universalizat-o și în propria familie alături de un american, semnele magiei, mitologiei, tradițiilor și chiar politicii patriei sale de origine. Țara mea inventată este, în aceste condiții, un mix atrăgător de amintiri flancate de nostalgie, filtrate prin literatură, gândite prin inimă, conectate, toate, cu locul de baștină. Iar la momentul atacurilor de la 11 septembrie 2001 simte că „inima nu este divizată între două țări, ci s-a lărgit suficient cât să le încapă”.
Romanul Țara mea inventată poate fi cumpărat cu reducere de la eMAG, Elefant sau Libris.
