Ieri seară, 18 mai, undeva prin showroom-ul eMAG din Crângași s-a întâmplat prima întâlnire dintre Dan C. Mihăilescu și cititori. Cel puțin așa a fost numită, deși a fost un mic spectacol. A fost, de fapt, o întâlnire a lui Dan C. Mihăilescu cu ai săi spectatori.
Și, șugubăț cum îl știm, cu toate glumele la el, ne-a dus pe toți cei prezenți într-o călătorie prin lecturile de călătorie de pe-aici și aiurea, de azi și de ieri. Mi-a plăcut mult, ca întotdeauna de altfel, construcția logică, schema prin care tema a fost nu doar justificată, ci și harnic dezvoltată. Ideile exprimate au curs pur și simplu, și doar poticnelile, cele din bagajul brandului Dan C. Mihăilescu, ne-au dat răgaz să ținem cumva pasul cu abundența de idei, nume, titluri. Plasa a fost țesută cu măiestrie, iar în capcană am picat cu toții ușor, dorindu-ne, bineînțeles, să ni se întâmple. Am aflat că literatură de călătorie poate fi aproape orice scriere.
Dacă nu mă crezi, dau și eu mai departe pontul lui Dan C. Mihăilescu: ia o foaie de hârtie, cât mai mare, și pune în centrul ei o idee. Pornește de la acea idee, de la acel gând, și conturează o lume. Construiește. Asta face și un scriitor, nu? Și toată chestia asta este o călătorie. Deși mi-am propus să rumeg mai greu ideea asta, am fost păcălit frumos. Nu găsesc niciun cusur raționamentului, și nu că nu ar avea. Poate are, nu mă interesează. Mi-a fost servită ideea atât de mișto, atât de puternic, încât fandările laterale ar fi doar acte de lașitate. Stai drept, o iei direct în față și fugi zâmbind cu ea în cap.
Deși s-a vrut o întâlnire interactivă, cadrul deloc adecvat se pare că a născut ceva frustrări, cei prezenți am stat cuminți, ascultându-l pe dom’ profesor. Călătoria a fost faină, mi-am adus aminte de cărți citite, de cărți studiate, dar și de lecturi pe care cândva va trebui să le citesc. Și chiar dacă amarul serii ne-a fost servit cu zâmbetul pe buze și împachetat în vorbe calde, da, suntem o țară fără literatură de călătorie. Da, comunismul ne-a ținut pe loc, și nu doar fizic. O temă interesantă de reflecție chiar și pentru cei mai tineri, o posibilă pistă de analiză a epocii comuniste dintr-o perspectivă mai puțin sângeroasă. Și spun asta și pentru că nici măcar Ceaușescu nu ni l-a putut lua pe Jules Verne. Chiar dacă nu am putut fi creatori de literatură de călătorie, cititori tot am fost.
Finalul serii a fost unul încurajator. N-am avut, dar avem. Începem să avem și literatură de călătorie, și nu doar culegeri de reportaje. Și sunt deja câțiva autori pe care trebuie să-i citim, fie că vorbim de Sega sau Sabina Fati. Deși nu este-n cărți, eu l-aș pune pe listă și pe Brăduț Florescu. Dacă ești pasionat de călătorii îl știi cu siguranță. Dacă ești pasionat doar de literatură, îl poți citi și așa.
A fost o seară simpatică, cu un Dan C. Mihăilescu în mare formă. Ar face bine eMAG ca viitoarele întâlniri să le potrivească în alte spații. Acolo, printre calculatoare și frigidere, călătoria a șchiopătat puțin. Nu este un reproș, doar o constatare. Conceptul merită mult mai mult, poveștile spuse de Dan C. Mihăilescu merită mult mai mult.
Ah, și-am câștigat și o carte la tombolă. Mâna maestrului n-a tremurat, a știut că 88 nu e 69. A și spus-o într-un fel anume :) Mulțumesc, Dan C. Mihăilescu.
Urmăriți cartea de la ora 5!
Leave a Reply