La scara timpului, literatura contemporană este, cumva, ca materialul de presă; mîine va fi fost… „arhivă”. Tocmai de aceea este irezistibilă.
Literatura contemporană dă măsura noii generații de autori și pentru ei înșiși, și pentru generația anterioară, și pentru tinerii care vin din urmă. Nevoia de a scrie este o nevoie de comunicare și de exprimare care fierbe din esență până în erupție și valul ei nu este ocolit niciodată. Iubitorii de carte caută în volumele contemporane toate fascinațiile epocii. În vremuri de pace, cititorii caută ficțiunea cu un strop de război, în care binele triumfă (mai) întotdeauna. În timpuri de evoluție a tehnologiei, romanul contemporan se sprijină pe toate conceptele care decurg din prezentul și viitorul inteligenței artificiale pentru a proiecta lumi care sunt mai puțin fantastice și ipotetice decât s-ar crede. Într-o vreme a relațiilor online și a iubirilor pasagere, cartea de iubire a zilei de astăzi este dopotrivă apăsată de timpul ei și eliberată de evoluția sa. În vremuri în care eroii sunt de toate felurile, literatura contemorană are de oferit o pleiadă de personaje care să umple zilele și nopțile de lectură, biografii memorabile ale unor oameni uneori la fel de supraumani ca simbolurile din benzile desenate.
Fascinația science-fiction rămâne, ba chiar se amplifică odată cu desecretizările, dând la iveală povești despre lumi care, totuși, ar putea fi foarte aproape. Bineînțeles, trecutul se menține magic și proaspăt, în romane care scot la suprafață uimitoare istorii care prind și nu mai lasă.
Orice târg de carte contemporană are la loc de cinste thrillerul de bună calitate, în epoca prezentă cu certe accente noir, și, firește, romanul de investigație criminalistică, captivantă sursă de a ține cititorii cu sufletul la gură, vechi de când există lumea infractorilor, mereu față în față cu inepuizabilii luptători care o înfruntă. Despre cartea politică într-o lume a civismului vorbesc tirajele impresionante ale unor volume care trag perdeaua din fața dimensiunii raportului dintre guvernanți și guvernați.
Într-un anume fel, cartea contemporană este ca o știre de presă; (poi)mâine va aparține trecutului literaturii, dar mare parte din ea va deveni „arhivă” prețioasă, la care iubitorul de carte se va întoarce de fiecare dată când va simți nevoia. Și într-o zi o va preda generației următoare, care o va pune la temelia a ceea ce va fi atunci… literatură contemporană.
